Copil fiind… (II)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si prin spitale cat am stat…
Nu am fost un copil bolnavicios. In primii ani din viata am avut astm bronsic, dar s`a rezolvat repede cu el. Vara la mare la aerosoli, iarna la Slanic Moldova la salina. Ma stiau toti doctorii, asistentele, femeile de serviciu si portarii.
Dupa ce am mai crescut, pana sa intru la scoala, nu prea am avut treaba cu spitalele fiind mai mult tratat acasa. Am avut toate bolile copilariei pana sa ajung pe bancile scolii si asta pentru ca a avut taica`miu grija sa le iau. Cum afla de la vreo cunostinta ca era vreun copil cu ceva varsat de vant, oreion sau cine stie ce alta minune, ma ducea in vizita. Si asa a trebuit sa ling toti ciutanii sa iau boala, sa nu mai am probleme cand oi fi mai mare.
Ei bine, aventurile cu spitalele au inceput cand am intrat la scoala. Si n`au inceput pentru ca pateam eu cine stie ce, ci pentru ca mi le provocam singur. Acum realizez ca, la fiecare boala tratata, tot timpul ai mei greseau spitalul. Ma duceau la Spitalul de Copii in loc sa ma duca la Neuro sau la Psihiatrie…

Eram in stare sa fac orice sa scap de ore si de invatatoarea pe care n`o sufeream. Mancam hartie sau creta, imi udam hainele in miezul iernii sa ma trimita acasa… Orice era bun atat timp cat scapam de ea.
Intr`o zi ma asculta madam la geografie. Tinand cont ca eram elev cu 10 pe linie si daca veneam cu un noua acasa era jale imi invatasem. M`a ascultat ca n`aveam nota, mi`a pus nota 10 ca de obicei si m`a trimis la loc.
La urmatoarea ora de geografie n`am mai invatat ca aveam nota, ce naiba. Vine invatatoarea, deschide catalogul si il scoate pe nu mai stiu cine la tabla. Ala tufa. Nu citise un rand. Scandal panarama, rigle la palma, tot tacamul.
“De ce n`ai invatat?”, intreaba invatatoarea.
“Pai… Stiti, eu aveam nota deja si m`am gandit ca nu ma mai ascultati…”, raspunde nenorocitul.
“Si daca ai nota nu mai inveti? Uite, Bargau are nota si sigur a invatat, ca asa fac toti copii sarguinciosi! Bargau! Ia vino la tabla si arata`le ca se invata si cand ai nota.”
Bargau saracu`, adica eu, sa moara de inima. Tremuram ca varga, transpirasem tot chiar daca in clasa erau doar 10 grade (comunism, calorifere etc) si abia mergeam.
Am ajuns la tabla si am inceput sa zambesc invatatoarei. Cand mi`a vazut fata s`a prins ca nu citisem o iota. Iar scandal, iar rigle la palma si tras de urechi… Dar nu mi`a pus 4. Mi`a spus ca ma asculta data viitoare.

Dupa cum e si normal, n`am crezut`o. “Uita ea pana saptamana viitoare”, mi`am zis. Ei bine, n`a uitat.
Primul m`a scos la tabla. Sa mor nu alta. Iar scuze, iar minciuni, iar scandal, iar rigle la palma.
“Da carnetul!”, imi spune.
M`am topit. Daca`mi punea un patru ma vedea Dumnezeu. Ma rupeau ai mei acasa cu bataia… Nu mi`a pus patru. A pus in loc de nota cateva semne de intrebare si mi`a zis ca, daca nici urmatoarea data nu invat, imi pune nota 3. M`am topit. Semnele alea de intrebare erau mai nasoale decat o nota proasta. Pentru ca, daca luam o nota proasta, spuneam ca mi`a dat ceva extrem de greu si n`am stiut, si`mi luam bataie mai putina. Cand vedeau semnele alea de intrebare o sunau pe invatatoare sa afle ce si cum. Si daca aflau ca doua ore consecutiv nu mi`am invatat, era vai de curul meu, cum a si fost de altfel. Am ajuns acasa, am prezentat carnetul, a fost dat telefonul cu pricina, s`a aflat si mi`au rupt curu`.

Saptamana urmatoare trebuia sa`mi invat, da` n`a mai fost nevoie. Maica`mea avea nush` ce treaba cu mine si m`a invoit in miercurea aia la ultima ora. Aveam patru ore in acea zi de miercuri. Prima era Romana, urma Matematica, apoi Sportul si ultima era Geografia. Fiind invoit de maica`mea nu mi`am invatat, ca n`avea rost, nu?
Ajung la scoala si, dupa ora de matematica spune invatatoarea:
“Azi am o problema, nu mai facem sportul, facem geografie si apoi va dau drumul acasa.”
Am crezut ca se darama totul pe mine. Ce naiba sa fac?
M`am apucat de burta si am inceput sa urlu. A inceput panica, m`au luat si m`au dus la cabinet.
“Unde te doare?”
I`am aratat asistentei unde ma doare, m`a palpat si a conchis: “Mda, apendicita! Trebuie dus la spital.”
Invatam la Scoala nr. 10 din Tatarasi, scoala care era la 200 de metri de Spitalul de Copii.
M`au pus pe o sanie si m`au dus la spital. Acolo a venit si mama si dai lacrimi si alea alea.
Acu` nu mai puteam da inapoi, trebuia sa merg mai departe.
“Las` ca ma tin astia vreo doua zile, imi fac analize, vad ca n`am nimic si`mi dau drumul acasa”, mi`am zis.

A doua zi dimineata, la ora 6, m`au operat pentru ca aveau ai mei pile si nu se facea sa ma tina aia acolo in dureri… Eram sanatos tun, n`aveam nici pe dracu`… A venit doctorul si i`a zis lu` tata:
“Dom`le, apendicul era sanatos, era roz… L`am scos pentru orice eventualitate, dar sa stiti ca`l mai tinem sub observatie, ca`i posibil sa fi avut dureri de la altceva…”
Da… De la altceva aveam dureri. Nu apendicul era vinovat ci faptul ca ma taiasera ei. Abia mergeam la buda, parca aveam 100 de ani… Cocarjit, faceam un pas pe minut…
Noroc de Andrei (atat mai tin minte ca`l chema) ca m`a ajutat… Mi`a tras un sut in cur de m`am indreptat instant. Si nu m`a mai durut.
Asa ca, a doua zi, mi`au dat drumul acasa…
Vreo saptamana am fost erou in scoala… Eram singurul elev operat…
Din nefericire, nu m`am lecuit…

Urmatorul an am repetat figura. De data asta n`am mai mimat criza de apendicita, ca nu mai aveam de unde, asa ca, pentru a scapa de o ora de matematica, am mancat vreo 10 inghetate pana mi s`au facut amigdalele cat merele.
“Mi le scot si p`astea, mai stau cateva zile in vacanta la spital…”, mi`am zis.
Eronat complet.
La 6 dimineata m`au dus la spital, la ora 9 am intrat in operatie si la 12, dupa ce m`am trezit, mi`au dat drumul acasa.
Ciuda nu mi`a fost ca nu m`au tinut mai mult, ci de altceva…
Operatia a fost simpla, procedura m`a speriat de moarte.
Am ajuns in fata salii de operatie unde a venit o tanti cat piramida lui Keops.
“Ridica mainile!” s`a rastit la mine.
M`am conformat si m`a invelit cu un cearceaf de la subtiori pana in pamant. Cearceaful l`a legat cu o carpa in dreptul genunchilor.
“Lasa mainile jos!”
Am lasat mainile jos si m`a mai invelit cu un cearceaf, pe care l`a legat in dreptul coatelor.
“Hai!”
Hai pe naiba, ca nu prea aveam cum sa merg, legat fedeles fiind. Prin cap imi treceau tot felul de scenarii de groaza: “M`au legat sa nu ma zbat, cred ca ma opereaza pe viu!!” si alte minuni de genul asta.
Am intrat in sala de operatie si dau d`un nene care statea pe scaun. Pe langa el piramida de ma adusese inauntru era de fapt un fir de nisip. M`a prins ala intre picioare si mi`a tuflit pe mecla un tifon imbibat cu cloroform. Imi curgea cloroformul pe barbie si ma zbateam de parca incercam sa scap dintre coltii unui crocodil. Am realizat repede ca n`am sanse, si m`am decis sa`l prostesc, drept urmare am incetat sa ma zbat si sa ma prefac adormit. Si m`am prefacut atat de bine incat am adormit ca o valiza in gara si m`am trezit la ora 11 cu amigdalele scoase.
Si cu o ciuda…

Cum era si normal, am pastrat ce`i mai bun pentru final, intamplator este si ultima aventura de acest gen.
Dupa o vacanta de vara in care foloseam casa doar pentru a dormi (de mancat tot afara mancam) m`am trezit sambata dimineata, cu doua zile inainte de a incepe scoala, ca eu de fapt aveam de scris vreo doua caiete cu tema de vacanta…
Tinand cont ca nici timp si nici chef nu aveam sa scriu, ce idee creata credeti ca mi`a venit? Am simulat un blocaj urinar. M`am dus la mama si i`am zis: “Imi vine sa ma pis si nu pot! Si ma doare burta…”
Mama s`a panicat, m`a imbracat si, impreuna cu taica`miu, m`au dus la spital, la urgente. A intrat tata cu mine in cabinet, i`a explicat respectivei d`acolo ce si cum, aia s`a uitat la mine si mi`a zis sa`mi dau jos pantalonii si sa ma urc pe masa. M`am conformat si, dupa ce m`a palpat putin mi`a zis cu o voce calma:
“Tine mainile cu degete incrucisate sub cap si indoaie genunchii.”
Am incrucisat degetele si le`am bagat sub cap. In acel moment au intrat trei handralai cu halate albe in cabinet. Unu mi`a pus mainile pe frunte si a inceput sa apese, iar ceilalti mi`au luat cate un genunchi in pimire.

Atunci am realizat ca treaba e nasoala. De fapt nu atunci, ci in momentul in care am vazut`o p`aia cu un furtun in mana. Simteam ca nu e treaba buna dar… mainile nu le puteam scoate, picioarele nu le puteam misca… Puteam doar sa urlu, ceea ce am si facut cand a inceput aia sa`mi bage pe cuc furtunul. In momentul ala cred ca am trezit tot spitalul… Tremurau geamurile, latrau cainii, fugeau bolnavii iar pasarile zburau bezmetice catre zone mai linistite. Am urlat cum n`am urlat vreodata. Asta se intampla prin `90, nu a auzit nici un bucurestean intr`o sambata dimineata un urlet disperat? Daca da, sa stiti ca eu eram…
A terminat aia, mi`a scos furtunul si le`a facut alora semn sa`mi dea drumul. In secunda doi eram jos de pe masa si imbracat si, cu lacrimi in ochi, o sfasiam din priviri.
“Cred ca a coborat o piatra de la rinichi si a blocat uretra. Acum cred ca am impins`o inapoi in vezica, trebuie sa`l tinem sub observatie”, ii spuse doctorita lu` taica`miu.
“A coborat piatra de mormant a ma`tii…” imi ziceam in gand, stiind ca n`a coborat nici macar un fir de nisip…

M`au internat si m`au bagat la analize. La ecograf am dat peste unu` cu glume in program:
“Altu` cu diamante?”, o intreaba pe asistenta dupa ce mi`a citit fisa.
“Da… Cu diamante”, imi ziceam in gand. “D`aia ma cac pe mine de durere cand ma pis, pentru ca ma pis diamante si ma tai, nu pentru ca mi`ati bagat furtunul ala pe pula de mai avea un pic si exploda…”
Doua saptamani m`au tinut in analize. Nimic.
“Dom`le, cred ca a eliminat piatra din vezica”, i`a zis doctorul lu` tata in timp ce semna foile de externare.
“Mda… Asa o fi…”, zice si tata.
Partea mai misto este ca, dupa ce am ajuns la scoala, nu mi`a mai cerut nimeni tema de vacanta. Deja uitase toata lumea de ea, se intrase serios in materie. Dar mi`am dat seama ca n`a meritat efortul si durerea…

Asa ca, urmatorii ani, am preferat sa`mi fac temele…