« Povestea lui Gheorghe si a calului fermecat

Copil fiind…

Scris de Sebastian Bargau

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si mi`o luam…
Nu mi`o luam de la alti copii mai mari ci de la parinti, pentru ca pe vremea aia nu aparuse inca o nefututa care a decis ca n`ai voie sa`i tragi o palma la buci copilului cand e rau. Asa ca, atunci cand o comiteam, imi luam de ma saturam. Si, dupa cum se vede, n`am ajuns criminal, n`am ajuns violator, hot si nici psihic nu`s bolnav, asa cum majoritatea celor care si`au primit palme de la parinti nu sunt. Oricum, eu recunosc ca am fost un copil problema si mi`am meritat aproape fiecare bataie pe care am primit`o. Spun aproape pentru ca, in continuare, voi continua seria amintirilor prin care am trecut si veti vedea ca intr`una dintre ele chiar am luat bataie aproape degeaba (din punctul meu de vedere ).

Fiind copil problema, inainte de a intra la scoala, nu prea eram lasat afara nesupravegheat sau cand nu era nimeni acasa. Daca ai mei erau plecati la serviciu si nu era disponibila nici o bunica, ma incuiau in casa si stateam acolo pana se intorceau ei. Inutil sa va povestesc faptul ca, in momentul in care ajungeau acasa, imi luam repede portia de bataie (pentru ca nu se putea sa nu fi spart, mazgalit sau taiat ceva din plictiseala) si fugeam afara. Taica`miu imi dadea tot timpul de ales:
“Bataie sau nu mai iesi afara?”
Normal ca alegeam bataia… Nu dadea sa`mi rupa oasele si oricum incepeam sa urlu inainte de a ma atinge, ceea ce`i starnea rasul, imi scapa doua peste buci si`mi dadea drumul. De la etajul 4, unde stateam, pana la etajul 2 imi trecea durerea si mi se uscau lacrimile, iar pana la parter nici nu mai tineam minte ca am luat bataie.

Portia de bataie venea si seara, ca na, statusem afara ore bune si nu se putea sa nu fac ceva. Inca un geam spart cu mingea sau cu piatra la apartamentul lui Curcan, mai faceam cate un buzdugan din smoala (cu un bat te bagai in cazanul in care topeau muncitorii si invarteai pana se facea o bila in capatul batului, in care infigeai apoi pietre. inutil sa va spun ca in procesul de fabricatie te umpleai de smoala si`n gaura curului…), mai paruiam pe careva… Copilarii.
Si mi`o luam. Nu comentam pentru ca stiam ca merit. Stiam ca merit pentru ca, inainte sa ies din casa, imi spuneau:
“Sa nu spargi geamuri, sa nu`mi vii plin de smoala si sa nu bati copii, ca mananci o bataie de nu te vezi!”
Si eu ce faceam? Am descris mai sus…

Imi mai luam bataie si daca nu ieseam din casa, pentru ca gaseam eu ceva de aruncat pe geam in cap la trecatori sau in ceilalti copii care se jucau si`mi faceau in ciuda… Ajunsesem de`mi zicea taica`miu:
“Ai grija sa nu bagi cuiul ala in priza, ca te curentezi!”
Nu s`a intors bine cu spatele ca am si infipt cuiul in priza si m`am ales si electrocutat si cu o portie de bataie…

Din nefericire, la un moment dat Curcan ajunsese de isi schimba geamurile atat de des incat lu` taica`miu ii intrase in reflex sa`i bata la usa cand venea de la serviciu si sa`l intrebe daca azi tre` sa`i plateasca ceva (de parca era vina mea ca avea ala geamurile fix in spatele portii adverse cand jucam fotbal…). Nici cu maica`mea nu mai aveam liniste, ca trebuia saraca sa`mi spele si sa`mi coase zilnic hainele, eventual dupa ce topea smoala de pe ele…
Asa ca, intr`o buna zi, s`a terminat distractia. M`am trezit pedepsit si n`am mai vazut vreo doua zile (din cele 2 saptamani de detentie) cum arata terenul de fotbal si buzduganele. Nici sa duc gunoiul nu ma mai lasau, asa ca stateam trist si plictisit la geam si muream de ciuda.

Pana cand mi`a venit o idee. A treia zi dimineata, dupa ce au plecat ai mei la serviciu si m`am trezit, m`am apucat sa`mi pun in practica cel mai diabolic plan de evadare. Stateam la etajul patru din patru si nu aveam balconul acoperit, asa ca am pus vreo trei scaune unul peste celalalt si m`am urcat pe bloc. De acolo am coborat prin trapa care dadea in casa scarii si m`am trezit liber. Era o nebunie. Eram liber, simteam aerul altfel, totul parea colorat si nu alb-negru cum vedeam pana atunci prin geam…
Am coborat afara, le`a picat fata tuturor. Nu se asteptau sa ma vada atat de devreme afara.
M`am jucat cat m`am jucat pana am ajuns la concluzia ca ai mei ar cam trebui sa apara de la serviciu deja, asa ca m`am intors acasa. Am urcat scara, am ajuns pe bloc si de acolo am coborat, atent, in balcon.
Si am tinut`o tot asa vreo trei saptamani. Ajunsesem expert in escaladari, tot timpul cu ochii pe ceas… Era planul perfect, ce mai.

Totul a tinut pana intr`o zi cand a venit acasa taica`miu cu vreo trei ore mai devreme. Avea nush` ce treaba si a tras o fuga pana acasa. Cand a ajuns acolo sa inlemneasca… Nu eram nicaieri in casa. Cand a vazut scaunele suprapuse de pe balcon era sa dea in balbaiala. Dar, fiind si el pus pe glume, dupa ce si`a revenit si`a zis ca tre` sa mi`o faca… In prima faza a batut toate scaunele in cuie unul de celalalt si le`a asigurat de perete, sa fie sigur ca nu se darama atunci cand ma voi intoarce acasa. Dupa ce s`a mai gandit un pic si`a dat seama ca`i periculos totusi, asa ca a iesit pe casa scarii si a legat trapa cu un lant la capatul caruia a agatat un lacat. Apoi s`a intors in casa sa ma astepte.

Cand am zis eu ca e timpul sa ma intorc acasa am lasat joaca si m`am indreptat catre trapa care`mi oferea zilnic libertatea. Mi s`au taiat picioarele cand am vazut lantul si lacatul… Ce naiba fac? Ufff, lasa ca o rezolv eu repede. Mi`am adus aminte ca la scara urmatoare e alta trapa asa ca am plecat acolo. Am urcat pe bloc si, tinand cont ca erau lipite scarile, am trecut pe blocul meu si de acolo m`am apucat de coborat in balcon. Scaunele nu se mai miscau, nu se mai leganau…
“Ce misto le`am potrivit de data asta”, mi`am zis si am coborat in balcon.
Am intrat repede in casa sa ma duc la baie ca ma pisam pe mine.
Am trecut pe langa taica`miu fara sa`l vad (statea pe canapea cu spatele la balcon) si m`am dus la baie. M`am usurat si, fericit, m`am intors sa iau scaunele si sa le reasez in casa. Cand am reintrat in sufragerie ma astepta surpriza…
Si a fost o surpriza atat de mare incat vreo trei zile m`a durut curul si, pe langa cur, mi`a mai batut si usa si geamul de la balcon… In cuie…

Dupa ce am intrat la scoala si am trecut de clasa a IV-a nu prea au mai avut ai mei motive sa ma capaceasca. M`am mai linistit si eu asa ca frecventa cu care eram altoit a scazut semnificativ. Din nefericire nu atat de semnificativ pe cum doream, dar era un semn bun.
Corectiile luate dupa clasa a VI-a au fost nesemnificative asa ca nu mai tin minte multe dintre ele si nici motivele pentru care mi`au fost aplicate. Dar totusi tin minte una… Una care mi`a fost aplicata din obisnuinta…

Frate`miu crescuse marisor (avea vreo 5-6 ani) iar eu, ca un frate mai mare ce eram, il chinuiam ca la carte (nici acu` n`a uitat elefantul cate i`am facut…). Intr`o zi, dupa o portie serioasa de fasole, ma trezesc in camera cu el. Vazandu`l sensibil la miresme m`am decis sa`l tratez ca pe un evreu la Auschvitz. Nu conta in ce colt de camera se refugia, veneam langa el si scapam cate o besina. Si puteau ale naibii de mi se scorojisera peretii, se topea leucoplastul cu care lipisem posterele iar covorul incerca sa fuga pe sub usa.
Saracu` frate`miu sa moara nu alta. La un moment dat ii vine o idee. Deschide geamul si se urca pe calorifer sa poata sta cu capul afara, la aer curat. N`a durat mult pana am scapat inca o puturoasa langa el. Vazand ca nici aerul de afara nu`l mai ajuta, a sarit de pe calorifer in pat. Din nefericire n`a nimerit patul ci marginea lui. Cu capul.

Dupa cum va puteti imagina, si`a spart capul. Tasnea sange ca din fantana arteziana. Daca stau bine si ma gandesc, la cum urla, semana cu fantana arteziana muzicala din Craiova… Instant au intrat babacii sa vada ce si cum. Si ce credeti c`au vazut?
Ala micu` plin de sange urland ca din gura de sarpe si eu cu mana pe capul lui incercand sa`l linistesc si spunand:
“Hai mai, ca n`am vrut…”
Maica`mea mi l`a smuls din brate, i l`a dat lu` taica`miu si m`a luat la incins. Nu mai conta ca eu incercam sa explic ce si cum, mi`am luat`o ca la carte.
Taica`miu s`a imbracat si a dus gandacul la spital.
Dupa vreo ora jumatate s`au intors. Gandacul era semi chel (ca`l rasesera pe partea cu rana) si pansat, manca acadele si radea. Eu negru ca taciunele de suparare.
Maica`mea il ia in brate si`l intreaba:
“Ia zi, ce`ai patit?”
Gandacul musca din acadea si zice:
“A tras Sebi un part si eu am sarit de pe calorifer si am dat cu capul de pat… Si mi`am spart capul”, spune zambind si mai ia o gura de acadea.
Maica`mea s`a intors spre mine. Nu stia ce sa zica…
Mie`mi crescuse inima ca painea calda. Fusesem batut nevinovat. Sufeream (chiar daca vina era a mea pentru ca el sarise din cauza mea) si asta se vedea. In mine erau toate suferintele indurate de romani sub toate cuceririle. Eram simbolul iobagului, intruchiparea omului nedreptatit… Deja ma vedeam pictat de Grigorescu, Zaharia Stancu scria “Descult 2 – Biciul si copilul nevinovat”…
O saptamana m`au scos la cofetarie in fiecare zi sa ma imbune… Si m`ar mai fi scos daca nu i`as fi spart parbrizul unui vecin de peste drum in timp ce incercam sa nimeresc o cioara cu prastia…

In final, ca tot mi`am adus aminte de besini, va mai povestesc o intamplare.
Intr`o iarna, impreuna cu Silviu si Chelios, am fost la Misu sa jucam o carte. Acolo, am bagat si cate o portie sanatoasa de fasole pentru ca ne apucase foamea. Dupa ce am mancat, si`a adus aminte Silviu ca gasise prin casa o masa de biliard (d`aia mica, cu popice si o singura bila si cu tacuri de juma` de metru). Atat a trebuit sa spuna si ne`am hotarat sa jucam biliard. Dar unde?
La Misu nu se mai putea ca veneau ai lui, la mine dormea maica`mea, la Silviu invata sor`sa. Hai la Chelios, ca nu`s probleme.
Am urcat un etaj pana la el, am montat masa de biliard in camera la el si hai sa jucam. Am jucat cat am jucat pana cand scapa Misu o fasaita de ne`a picat parul din nas. Hahaiala, alea alea, baga si Chelios una. Daca tot e loc hai si eu si hai si Silviu. Afara erau minus multe grade asa ca nu se punea problema de deschis geamul, ceea ce a dus la formarea unei atmosfere toxice in camera.
Noi deja ne obisnuiseram, dar nu luasem in calcul si celelalte persoane din casa… Astfel incat, la un moment dat apare mama lu` Chelios in camera. Femeia era super de treaba si venise cu o tava cu ceva de rontait si pahare pentru vinul care fierbea pe aragaz.

Cand a intrat in camera si a luat o gura de aer, sa`i pice tava din mana. A inceput sa tremure, a pus repede tava pe o masuta si a reusit sa zica:
“Pentru vinul fiert…” dupa care a iesit din camera urgent, tragand usa dupa ea.
Noi nu ne`am prins initial care`i treaba, eram multumiti ca vine vinul fiert…
Dupa vreo doua minute se aud pasi pe hol. Cineva se opreste in fata usii, pune mana pe clanta, trage puternic aer in piept si deschide usa. Era sora mai mica a lui Chelios cu un ibric in care era vinul fiert.
Il pune pe masa si, tot fara sa respire spune:
“A zis mama sa mai dati drumul la geam, ca`i… cald aici de mori, si sa nu raciti…”
Dupa care a iesit din camera ca fulgerul.
Atunci ne`am dat seama de fapt care era problema… Si vreo saptamana n`am mai avut curaj sa trecem p`acasa pe la Chelios, sa nu ne intalnim cu maica`sa…
Oricum, nu ne`a purtat pica si nici nu ne`a reprosat ceva dup`aia… De fapt, ce putea sa mai zica?

Niste besinosi…

PS: Sper sa nu fiu inteles gresit in legatura cu bataia si copiii. Sunt de acord cu cateva palme la buci (si numai acolo, nu peste cap, piept sau alte zone) dar nu sunt de acord cu cei care`si bat copiii ca pe hotii de caii pana`i lasa inconstienti… Am spus asta pentru a reduce numarul comentariilor care`mi vor spune cat de mult gresesc. Oricum, subiectul asta il voi trata intr`un articol mai serios.

Seriale VisUrat (41) Comentarii

Pe aceeaşi temă

41 Comments »

s-au intors serialele:D
Doooooooamne, ce “cuminte” ai fost )))
Am citit cu mare placere povestile realizezi acum cat de sanatos ai fost urcandu`te pe scaunele alea suprapuse ca sa ajungi pe bloc ?
N-ai cu cine dom’le. Nişte băşinoşi
“…iar covorul incerca sa fuga pe sub usa.” Sublim. ) Îmi place că ai revenit la faimoasele seriale.
Vezi tu,
Chestii gen “Vazandu`l sensibil la miresme m`am decis sa`l tratez ca pe un evreu la Auschvitz.” iti atrag iti atrag ethicheta de rasist. Te-ai putea lipsi linistit de astfel de comparatii, care, deseori, nici macar nu sunt amuzante. Asta daca nu cumva vrei sa-ti transformi eticheta in renume si, intr-o buna zi, sa candidezi pentru vreun partid de extrema dreapta.
Pacat, deseori scrii bine si ai ochi pentru lucruri care altora le scapa.
PAH > cred ca luati totul prea in serios… Relaxati-va oameni buni, nu mai cititi printre randuri!

O parte din povestirea asta imi trezeste si mie amintiri, dar deh, asta e copilaria; lipsita de computere, playstation sau inspe mii de posturi cu desene animate.
PAH….esti jidan? AAAA….pardon evreu? Ce dracu te-ai basicat asa?
Tu ai crescut in Iasi sau in Deva, ca intamplarile astea se aseamana foarte mult cu copilaria mea. Si eu o luam de la taica-miu la fund cu palma, iar daca boacana era prea mare si-l durea mana, mai dadea uneori si cu cureaua, dar nu i-am reprosat niciodata. Cred ca toti parintii cu capul pe umeri vor binele copiilor lor si nu-i bat doar ca sa se afle in treaba (mai putin animalele de care pomeneai in finalul articolului). Stiu sigur ca pentru fiecare palma pe care parintii mi-au dat-o ii durea inima. Si o luam si la palma de la invatatoare sau de la profesori cand ma dadeam in spectacol la scoala. Tata nu fugea repede sa reclame la inspectorat pentru ca era sigur ca am meritat-o. De aceea erau mai putini infractori juvenili atunci, pentru ca acele corectii ne faceau sa constientizam ca am gresit!
Welcome back super haioase povestirile, dar nu am inteles prea bine faza cu balconu: stateai la 4/4 si nu aveai balcon cu tavan ? sau cum dreaq te suiai pe terasa ? pe afara si te ridicai in maini pana sus ? sry dar nu prea imi dau seama
Incredibil cât de mult seamănă amintirile copilăriei noastre. Mulţi dintre cei care au peste 30 de ani se regăsesc în poveştile astea (buzdugan din smoala, bătăiţa luată de la părinţi, biliardul cu acea ciupercă în mijloc pe care nu trebuia să o dobori sau geamul pus în spatele porţilor de fotbal).
Animale nu chinuiaţi? Cred ca toţi iubitorii de pisici o să inebunească dacă o să audă următoarea tehnică:

Luat două nuci şi tăiat în două. Curăţat interiorul de miez şi umplut cu smoală (nu încinsă, călduţă). Aplicat jumătăţile pe lăbuţele felinei. Urmează un spectacol de patinaj artistic ca la Cupa Mondiala de la Oberstdorf.:)
La căţei era clasica legare a conservelor de coadă.
off topic: am mai lasat un cometariu de acest gen la un post anterior,dar inca nu am primit raspuns: de ce nu mai pot acesa siteul denisei?Imi da eroare 403.ma poti ajuta te rog?
accesa*
@gina: e posibil sa ai probleme cu dns`urile. site`ul denisei merge fara probleme
excelent dom-le…excelent..
@ovidiu, să ştii că şi ăştia de 22-25 de ani ne mai regăsim printre ele. Ce-i drept, suntem mai puţini. Oricum, foarte nostalgice amintirile.

ps.: mi-am adus aminte cum mi-o luam şi eu că stricam 3 perechi de tenişi pe lună, la fotbal şi DE-CE-BAL
Hehehe m-ai facut sa-mi amintesc de bataile care mi le-am luat si eu de la ai mei .
Cred ca cea care imi vine in minte tot timpul e cea de la bunicul meu:
-fost cadru militar, un om cam sever de felul lui dar cu o inima incredibil de mare.
M-a trimis intr-o zi sa cumpar paine, mi-a dat banii fix pentru paine nu si pt altceva. Cand am ajuns la brutarie am vazut gumele Turbo. Mi s-au facut ochii mai mari ca la cal , am luat 2 gume Turbo si am fugit acasa sa spun ca painea s-a scumpit.

Am inceput sa tip, a coborat bunicul meu sa se convinga. Mi-am dat seama atunci ca am facut o mare prostie . A cumparat painea, n-a scos nici un cuvant tot drumul si cand am ajuns acasa mi-a dat una peste fund de pisat instant .
Din cate imi aduc aminte, au fost ultimele gume Turbo care le-am cumparat in viata mea, desi au mai rezistat pe piata cativa ani . A fost ceva psiho-prostat-urinar !
am 22 de ani şi încă am în memorie toate boacănele pe care le făceam. bătaia era ceva obişnuit atunci. azi, dacă ridici tonul la copil ăsta e în stare să sune la 112 să te reclame.
dacă interzici internetul sau TV-ul te ameninţă că pleacă de acasă sau că se sinucide (doar ameninţă).

uite, dacă stau să mă gândesc bine, bătaia aia avea rostul ei. aşa mă gândeam de 2 ori când făceam vreo prostie.
@nelimitat; te asigur ca nu te piraste copilul la 112, nici nu te ameninta ca fuge, nici ca se sinucide. bineinteles, daca a fost pedepsit la timp pentru timpeniile pe care le-a facut, daca i-ai zis ca nu negociezi si te-ai tinut de cuvint si, in general, daca nu i-ai permis sa se tavaleasca pe jos ca un descreierat doar ca sa-ti forteze mina. e drept ca trebuie sa o elimini si pe aia cu bataia, altfel va raspunde la violenta cu violenta si atunci da, te piraste la 112…
frumoasa povestirea , iar am ras singur in birou eu imi aduc aminte din copilarie ca ma gandeam ca atunci cand o sa cresc nu o sa mai iau bataie , ca uite Robert de la 5 e clasa a -2-a si el n-o mai incaseaza .. bineinteles ca ma amageam degeaba .. pana printr-a 5-a am tot tocit centura aia cu fesele (meritat bineinteles)
omg cat am putut sa rad, erai al dracu de cuminte, de fapt se si vede cat de cuminte ai fost, ca altfel nu zideai tu usa vecinului )
ehe..amintiri nemuritoare:D
apoi asa era…ziua si portia…nu cred ca a trecut o zi fara sa fac una nefacuta;si la mine vecinul de la parter schimba geamurile atat de des ca nu apuca nevastasa sa le spele,jocurile tevile de berman de umpleam cartieru’ cu sageti albe,si multe altele ca ar trebui un blog numa sa vorbim despre ce ne fascina pe noi in copilarie.azi nu mai stau asa trebile,decat sa iasa afara la putinamiscare si niste jocuri care iti stimuleaza imaginatia,copii prefera un counter-strike in retea,un wow sau mai stiu eu ce…baga un mass pe messenger s.a.m.d. cat despre metodele de corectie din ziua de azi,ce sa zic,nici sa pedepsesti copilu nu ai voie prea aspru…ca il maltratezi…
Eu eram mai a draq decat tine. ) Si mi-am luat-o cu regularitate pana prin clasa a V-a, cand am decis ca trebuie sa merit titlul de domnisoara, asa ca m-am cumintit.
bine te-am regasit, mai Visule
Sebi, iti trimit un subiect remarcat de mine pe mail . Verifica-ti gmail-ul. Hai noroc!
M.
nu sunt deloc deacord cu bataie de nici un fel
@andrey91: cand eram si eu la varsta ta (12-14 ani) nici eu nu eram de acord
frate, nu stiu de unde draq le scoti, dar n-am mai ras atat de intens in viata mea.mai ales faza cu mama lui Chelios, nu am mai putut respira imaginandu-mi reactia )
[...] sa citesti ceva bun pentru intreaga saptamana ? Uite aici . Cred ca VisUrat e cel mai bun blogger din Romania. Pe mine m-a lasat fara cuvinte acel [...]
):)):)) Trebuia să luaţi amendă pentru împuţire de ecosistem… ):)):)) Mureau ţânţarii pe capete… )
) Deci .. vazand la inceput cat ai scris, am zis totusi sa ma apuc sa citesc desi e mult, insa nu regret. Frumoase amintiri. Apropo .. trebuia sa cenzurezi unele cuvinte .. ca mai suntem unii si minori .. (care te citim) .. =))))
“simbolul iobagului“ hai ca esty tare=))
Felicitari, cred ca povestirile te prind cel mai bine.

@: Sunt unele balcoane la et 4 care nu sunt acoperite in totalitate, decat pe jumatate, cum e al meu si te poti urca pe bloc fara sa iesi in afara.
[...] dupa ce l`am dus si l`am sprijinit p`ala de usa, ma duc acasa si, in loc sa urc la mine, trec pe la Chelios sa vad ce face… Asta curata mazare. Avea un sac de pastai din care trebuia sa aleaga mazarea [...]
Farmecul acestor povestiri consta in faptul ca ne regasim majoritatea dintre noi in ele. Constipatii care au stat legati in lanturi (pentru ca nu-i lasa mamica sa faca ceva) intra si incep sa comenteze ca esti rasist, ca nu e bine sa scrii chestiile astea fiindca dai exemplu prost copiilor etc.
Oameni buni scopul (ca sa zic asa ) copilariei este sa te tii de prostii, sa te joci, sa faci “rele” etc. nu sa inveti engleza la 3-4 ani, sau sa faci cursuri de calculator prin gradinita.

Lasati copiii sa fie copii!
Fiecare din noi avem asemenea amintiri ….fiecare avem propria copilarie, propriile patzanii ,dar putzini sunt capabili sa expuna franturi din ele de maniera in care o faci tu.Am ras cu lacrimi si mi-am amintit de propriile mele nazbatai…multzumesc pentru asta.Multzumesc!
frumos scris, ….. excelente batai, …. meritate evident in mare parte. Dar sa va povestesc si eu unele din bataile cele mai stranii pe care le-am incasat. Intr-a 7-a din motive pur mercantile am ajuns la casa de copii, sau orfelinat daca vreti. Si tocmai in acel an a fost repartizata ca profesoara de muzica o vaca frumusica foc, mai ceva ca aia din reclama milka, care la cele 120 kile pe care le avea ia venit o idee geniala ca sa slabeasca ; sa faca ore suplimentare de cor. adica sa ne invete pe noi sa cantam in cor, organizat, pe voci etc. samd. Totu bine si frumos , dar exista o problema; la inceperea orei de cor erau 2, 3 elevi mai cuminti, sau fricosi prezenti, restul eram imprastiati pe o suprafata de vreo 2 hectare si intr-o cladiere de trei nivele care in timp fusese si seminar dar si puscarie. Ca sa ne adune la cor frumoasa noastra domnisoara de muzica, care daca ne calca pe picior trebuia sa ne amputeze partea strivita, apela la un urangutan de pedagog , care o curta pe miss milka si era in stare sa faca orice sa-i intre in gratii, si pentru a ne aduna folosea o curea de ventilator de la un camion , ca pe timpul acela bibiurile erau putine, si cand ne prindea maimutoiul asta de pedagog ne batea cu cureaua de ventilator pe unde nimerea dar al naibii cel mai des ne nimerea in cap, iar dupa o portie de ventilare a capului trebuia sa mergem la cor si sa ne straduim sa cantam. Acuma totu ok dar primele noastre sunete erau niste zbierete, continuare a plansului de dupa ventilare, apoi la insistentele miss vaca ne mai dregeam vocea asa fel incat sa iasa totusi ceva inteligibil, iar ca sa ne convinga , maimutoiul pedagog statea le usa cu cureaua de ventilator in mina iar pentru cei ce nu se conformau, era de ajuns sa ridice obiectul in directia lor. Recunosc ca n-am schelalait mai frumos in viata mea.
deci nu e incorect ca le spun besini in loc de basini ))))….

si eu eram sa ii fac un cucui cu prastia unui vecin, a avut noroc ca s-a ascuns dupa gard ….mereu radea de mine ca aveam ochelari…..
deci esti penal rau de tot!!! nu am mai ras asa de mult timp , tu chiar ai talent bai baiete!
tare povestea, deastea faceam si eu cand eram mic, amintiri din copilarie
Cred ca ti-ai chinuit mult micutul frate. Aproape mi-e mila de el. )