Legendarul meu tricou cu Doors

Scris de Julius

Prin primii ani de facultate (adica in primii 2-3, ca eu am facut Politehnica in doar 6 ani), aveam un tricou meserias cu Doors, pe care-l stia toata rockerimea care se aduna la coada calului lui Matei Corvin. Era tricoul meu preferat, devenise un fel de brand personal, facea parte din mine (la figurat, ma, nu in sensul ca l-am descoperit in timp ce faceam dus). Prin urmare, il purtam aproape tot timpul; il spalam seara si il trageam iar pe mine dimineata.

Dupa o vreme, de la atita spalat, poza de pe el s-a decolorat si aproape ca s-a sters. Apoi, a inceput sa se scorojeasca, Jim Morrison arata ca un mozaic gasit sub ruinele Pompeiului, iar literele care formau cuvintul “Doors” aproape disparusera. Unui neavizat i s-ar fi parut, probabil, ca sint imbracat in zdrente; pentru mine, insa, tricoul cu Doors era departe de a fi o gioarsa. Era chiar mai meserias asa: avea patina. Pentru toata lumea, devenise evident ca va trebui sa se rupa ca sa renunt la el.

Tricoul, insa, refuza sa se rupa si isi facea in continuare datoria, ajutindu-ma sa arat superb. Era biletul meu de intrare in orice gasca de hippioti – cind ai un tricou atit de meserias, oricine ar bea o bere cu tine (iar daca e gagica, ar fuma si-o tigara). Facusem deja furori cu el in toate circiumile studentesti din Cluj, pe plaja la 2 Mai, la John McLaughlin si Alvin Lee, ca sa nu mai zic de bodega garii din Medias, unde ii impresionasem definitiv pe cei doi rockeri locali. Prin ‘94, l-am luat cu mine la Jethro Tull, in Bucuresti. In timp ce eram cu amicii mei pe stadion si asteptam sa apara babalicii de la Jethro Tull, ma trezesc cu un tip care se repede sa-mi stringa mina si sa-mi intinda o bere. Iau berea fara sa zic nimic (nu-l cunosteam, asa ca nu mi-am permis sa-l intreb ce-i cu berea aia; m-am gindit ca o fi avut omul motivele lui) si, in timp ce sorb din ea, tipul imi zice, cu admiratie: “Frate, cit de adevarat e tricou’ tau!”. Il studiez mai bine pe noul meu frate: spre deosebire de gioarsa mea, avea un tricou nou-nout cu Pink Floyd; negru, cu coperta albumului “The Division Bell”. “Frate”, zice fratele meu, “hai sa facem schimb. Al meu e nou, ieri l-am luat”. M-am uitat de sus la el (aproape ca terminasem berea si alta nu mai avea) si i-am zis, cu o scirba nesfirsita: “Du-te, tata, d-aci! Ce, ala-i album?”.

Scris de Julius Constantinescu

De la Julius citire (28) Comentarii

28 Comments »

)il mai ai?
Il cumpar ca vine cu tot cu experienta roc.
Acum o sa dorm mai fericit ) prea tare postul si doors
asa e tricoul meu meu cu ac/dc, primul.
nu mai e negru, e gri si are niste gaurele, dar e cel mai pretuit tricou al meu.
PS: il am pe mine
Nu se compara cu tricoul meu cu Hendrix. Primit doua beri in aceasi seara, in acelasi amarat de la Pirati din Vama. Am zis ca mi-l pun in rama cand nu mai ma incape. Am incercat sa fac comanda de unul nou mai mare, dar turcii(e luat prin 2004 de prin Mamaia, printre tot felul de tricouri cu sclipici si auriu) nu mi-au raspuns la mail si nu au reprezentanta in ro. Daca ajung in Turcia e prima mea grija sa vad daca mai au modelul.
Am intalnit si cretini care mi-au zis ce misto e tricoul cu ceghevara….
Haha, asta imi aduce aminte de tricoul meu cu Scorpions, unul super adevarat, pe care l-am purtat in tinereti pana s-a facut din negru gri deschis, ma duceam mereu cu el la scoala si o terorizam pe mama sa-l spele cu grija si mai ales sa nu dea cu fierul de calcat pe imprimeu…Il pastram sa ma marit in el, asta era damblaua mea, eventual in pantaloni de piele cu ceva lanturi atarnand.
M-am maritat in altceva pana la urma dar tot cu gandul la tricoul meu cu Scorpions din ‘93.Inca il mai am, e pus bine pe undeva…Chiar, oare pe unde o fi?
mai ai tricoul???
“sa-l antreb ce-i cu berea aia;”
Sa-l CE, maestre??
@mda: asta e softul minune de la 7 plus, care nu recunoaste diacriticele… am scris de el, cauta mai in urma
primul meu tricou de suflet a fost un Led Zepp prin care am trecut. la propriu. se pare ca ecuatia “spalat des+ material prost” da drept rezultat doar “mamaaa, s-a rupt” plus o constanta. o nevoie constanta sa-l repar )
julica..il mai ai sau nu?:D
l-am recunoscut pe julius in poza. e un singur exemplar cu ochelari deci el trebe sa fie. in plus se vede clar ca tricoul de pe exemplarul cu ochelari e total decolorat.
Ce cautai tu prin Medias ma?
Julius ala din dreapta esti ?
bah, are si o fosta gagica de-a mea un tricou cu Toto Cutugno, va intereseaza? de la un San Remo… daca e cerere, mai facem la comanda )
@mda
din tot articolu` asta, singurul lucru care te’a impresionat a fost greseala aia de scriere?
@Joker: da, bre, ala din dreapta
inainte sa citesc postul cu 5 minute am dat drumul la the doors. stranie coincidenta…. mi s-a intamplat și mie sa fiu lasat gratis la un concert in big mamou fiind aveam tricou cu iron maiden )
mi-ar place sa-i vad pe manelisti cu tricouri cu mustata lu gutza mancatzash
ohh da… banuiesc ca toti avem cate un tricou de genul..
dar acu.. chiar ca mi-e dor de bodega din medias.
Semeni cu solistul de la IRis
ce pletos erai, bre!
Cei doi rockeri locali din Medias fiind…?
eu am avut primul tricou cu SUICIDAL TENDENCIES. Pana atunci nu ascultasem, apoi am dat o gramada de bani pe caseta (atunci nu erau nici macar CD-roame, daramite CD playere)!!
@julius: N-ai sa scazi in ochii mei pt o litera No worries
asha am patit si eu cu tricoul MotorHead )
Cheers, Doors fans! Ne strangem la o bere?
Da, m-au apucat nostalgiile .Eu aveam unul cu John Lennon . L-am luat din targ din Vitan.Si eu l-am plimbat vreo cativa ani prin 2 Mai si probabil si la Jethro Tull .Se pare ca am fost studenti in aceeasi perioada dar eu in Bucuresti . Tot in perioada aia rula parca si The Doors.
Si eu am vreut tricou cu Jim Morrison dar n-am gasit.
Bun, asta mi-a placut dar articolul despre Basescu deloc.Nu-ti cunosc optiunile politice dar comentariul mi se pare in stilul celor de la Intact si cum am alergie la genul asta de jurnalism ……
baaa, the divison bell e bun:|
asta daca nu ai zis la misto:-?