Atunci am devenit comunist

Eram mai demult undeva la dracu-n praznic, printr-un desert pe undeva, cea mai apropiata asezare omeneasca era la un miliard de kilometri, si si-acolo mi se pare ca stateau olteni. Mi se facuse de-o tigara ca de-un titlu al Universitatii si mai aveam un singur bat prapadit de chibrit, era o chestiune de viata si de moarte sa-l aprind din prima, ca altfel aveam sa mai fumez abia peste un miliard de kilometri. Scot o tigara, o bag in gura, scot si chibritul si ma intorc cu spatele impotriva vintului. Astept sa se domoleasca vintul, ma uit la chibrit si ma concentrez, constient ca am o singura sansa. Oh, Forta fie cu mine! Vintul se domoleste, mina porneste fara sa ezite, batul loveste catranul cu viteza ideala, sub unghiul ideal, fosforul scapara, flacara pilpiie o milionime de secunda, se stinge si, in milionimea urmatoare de secunda, irumpe triumfatoare. Danseaza vesela pe batul de chibrit, oxigenul ii da aripi, iar eu sint in al noualea cer, pentru ca, poate pentru prima oara in viata mea, reusesc sa fac ceva ca lumea. Astept ca flacara sa ajunga la maturitate, o ridic cu grija si trag cu sete din tigara. Tigara se aprinde, pufai cu vigoare, iar gura mi se umple de un fum inecacios, de cauciuc ars. Horcai, scuip tigara din gura, in timp ce ochii ma ustura ingrozitor si lacrimez. Concentrat pe chibrit, imi pusesem tigara invers; cind mi-am revenit, totul era pierdut: batul zacea mort in praful alburiu, flacara se stinsese pentru vecie. Gitul ma intepa groaznic si in gura aveam un gust salciu.

Mi-era o sete cumplita si cea mai apropiata asezare omeneasca era la un miliard de kilometri, si si-acolo mi se pare ca stateau olteni. Inaintam cu greutate prin desert, tenisii mi se transformasera in bocanci, inotam prin aerul cald si dens, ochii imi iesisera din cap si respiram sulf, nu aer. Si-atunci am avut un miraj: am vazut o piscina cu apa albastra ca emblema Universitatii, din care tocmai iesea Claudia Schiffer (deliram clar, ca n-avea nici sutien). Si-a scuturat parul, si l-a sters cu un prosop si s-a asezat pe un sezlong, linga un tip care avea o multime de chibrituri si pufaia dintr-un trabuc. Tragea un fum, arunca trabucul cu un gest plin de aroganta, iar apoi isi aprindea altul.

Atunci am devenit comunist. Pentru ca nu mi pare normal ca unul sa aiba atitea, iar altul, saracul, sa nu stie nici sa-si bage tigara in gura.

Scris de Julius Constantinescu