Amintiri (X)

Acest articol va incheia seria cu tuburile inceputa in partea a treia din serialul Fotache si continuata in episodul precedent din Amintiri. In povestirea de azi nu este implicat decat un singur tub, si ala apare undeva pe la final, dar mi`am adus aminte de un set de intamplari din perioada cand eram in generala, clasele V-VIII si il are care personaj principal pe Bulai, profesorul de sport de la Scoala Nr.10 din Tatarasi, scoala in care mi`am petrecut opt ani din viata (clasele I-IV tot acolo le`am facut).

Bulai (chiar asta era numele lui de familie) era un tip de treaba atunci cand nu`ti era profesor. Era prieten cu taica`miu, ambii fiind arbitri de fotbal in timpul liber si, cand se intalneau si eram si eu de fata, aproape ca nu`l recunosteam. Radea, spunea glume, era relaxat si sociabil. In momentul in care`si punea pantalonii de trening si se incalta cu adidasii, devenea alt om. Nu cara catalogul dupa el, ci un caiet in care nota prezenţa si notele. Pe langa caietul respectiv mai avea o vergea de lemn, vopsita si lacuita, cu care ne rupea bucile cand nu faceam ce spunea el.

Cei mai chinuiti de catre Bulai erau Șendrea si Bleorț. Ambii faceau parte, ca si mine de altfel, din “grupa mica” a clasei, dat fiind ca eram printre cei mai scunzi din toata promotia. Pe mine ma cam trecea cu vederea, dar astia doi si`o luau de fiecare data cand calcau pe langa pentru ca, in principiu, aveau gura cam mare. Șendrea saracu` mai avea momente in care scapa de varga lui Bulai, in schimb Bleorț nu rata nici o ora de sport fara doua trei vergi la buci. Tin minte ca la un moment dat, inainte sa inceapa ora, Bulai i`a scapat cateva bete peste cur lu` Bleorț preventiv, in caz ca uita sa`l altoiasca pe parcursul orei.
Au fost multe aventuri cu Bulai (unele le voi povesti in alte episoade), dar vor fi povestite aici doar cateva care nu ma implica.

Prima dintre ele il are ca personaj principal pozitiv pe Șendrea. Saracu` n`a stiut pana la sfarsitul clasei a VIII-a, si cred ca nici dup`aia inca vreo cativa ani, in ce parte e splina si in ce parte e apendicele. Astfel incat le incurca tot timpul si, mai ales la ora de sport, era nasol.
Intr`o zi, dupa ce ne`a pus Bulai sa facem cateva ture de teren, vine Șendrea la mine si, tinandu`se de burta, imi spune:
“Bai, ma doare apendicita (am scris special “apendicita” pentru ca atunci asta era termenul folosit) de mor! Eu nu mai pot sa alerg…”
“Pai zi`i lui Bulai…”, ii spun si eu dand din umeri.
Si se duce Șendrea la Bulai.
“Dom` profesor, ma doare apendicita, eu nu mai pot sa alerg…”
“Unde te doare?”, il intreaba Bulai fluturand varga in mana.
“Pai aici”, spune Șendrea si arata in partea stanga, in dreptul splinei.
“Mincinosule! Crezi ca ma prostesti?”, urla Bulai si`i arde scurt doua vergele la buci. “Mai ai doua ture de teren! Tai`o!”.
Si revine Șendrea in formatie cu ochii bulbucati de durere din cauza splinei si cu doua vergi la cur, luate nevinovat.
Din acel moment, cum il durea ceva intreba “Bai, aici ce`i, apendicita sau splina?”, sa stie ce sa`i spuna lu` Bulai. Din nefericire nu prea a mai avut noroc… Rar l`a mai crezut Bulai…

Bleorț in schimb era mai bataios. Se punea in gura cu toata lumea chiar daca nu`l ajuta fizicul si chiar cu Bulai a avut ceva meciuri.
Intr`o zi, satul de atata bataie si nervos ca i se facuse pielea pe cur ca soricul de pe porc de atata bataie, s`a hotarat sa i`o coaca lui Bulai. S`a pregatit de acasa cu o zi inainte pentru ora de sport la care a venit zambind cu gura pana la urechi. Era iarna si Bulai nu ne`a scos in curtea scolii la alergat, ci am facut ora in sala de sport unde mai saream peste o lada, mai faceam niste tractiuni, abdomene sau alte minuni de genul asta.
N`a durat mult pana a comis`o Bleorț si, vazandu`l pe Bulai nervos, ne`am pregatit de spectacol. Bleorț nu prea statea sa ia bataie, asa ca stiam ca`l va fugari Bulai prin sala (care sala de sport era la parterul scolii si avea dimensiunile unei sali de clasa normale), astfel incat ne`am dat toti deoparte sa vedem distractia. Surpriza insa. Bleorț n`a mai fugit, ci a stat relaxat sa`l astepte pe Bulai.
Asta a venit nervos si i`a ars o vergea peste cur de mi`au sarit mie lacrimile din ochi de durere. Bleorț in schimb n`a schitat aproape nici un gest, fapt care l`a enervat si mai tare pe Bulai, care i`a mai tras una peste buci. S`a auzit un “Trosc!” si apoi s`a facut liniste. Bulai se blocase. Mai tinea in mana doar vreo zece centimetri din vestita lui vergea si nu stia ce sa faca, mai ales ca Bleorț se tavalea urland pe jos. Am presupus toti ca se gandea la faptul ca i`a dat atat de tare incat se lasa cu scandal, parinti, directori, panarama…
L`a ridicat pe Bleorț de jos sa`l intrebe ce are, sa`l linisteasca dar s`a blocat din nou cand acesta a inceput sa rada. Atunci s`a enervat si i`a tras un sut in fund, incercand sa`l dea afara din sala de sport. In acel moment s`a si prins de ce nu`l durea pe Bleorț si de ce si`a rupt el pretioasa vergea.
Colegu` avea pe sub pantaloni un castron de plastic, prins cu elastic de picioare si brau. Il topise omul acasa sa ia forma fundului, si si`a mai tras si o pereche de izmene pe sub trening sa nu se auda cand da Bulai.
L`a scos afara din sala urland dupa el “Maine sa te prezinti cu un bat nou la mine!”.
Inutil sa va povestesc faptul ca Bleorț nu i`a inlocuit batul niciodata…

Ei bine, am ajuns si la cea de a treia (si ultima din acest set) intamplare care il are tot pe Bulai personaj principal si aici apare si tubul despre care vorbeam la inceput.
Dupa ce si`a rupt vestita vergea de bucile acoperite cu un castron ale lui Bleorț, Bulai a inlocuit`o cu un tub confiscat de la un elev. Vergeaua aia fusese din lemn, se uscase si d`aia a crapat la un moment dat, chiar daca nu intalnea castronul, viata multa nu mai avea. Ei bine, cu tubul a fost problema. Ala nu se usca, nu se crapa si sigur nu se rupea in contact cu bucile noastre. In schimb lasa niste vanatai…
Din nefericire pentru Bleorț majoritatea vanatailor erau pe curu` lui, testat in prealabil de Bulai, sa n`o mai muste ca ultima data.
Ei bine, nici tubul n`a avut viata lunga.
Intr`o buna zi, tot in sala de sport fiind, la sfarsitul orei a pus Bulai caietul catalog pe lada peste care saream si s`a apucat de facut prezenta si trecut note. Cum se obisnuieste, toti eram calare unu` peste altul sa vedem ce nota luam. Bleorț era singurul care nu se bulucea. A stat cat a stat sa vada ce si cum, dupa care a iesit din gramada, s`a dus la capatul liber al lazii cateva momente dupa care s`a asezat pe o saltea.
La un moment dat se aude vocea lui Bulai:
“Unde`i tubul?”
In luna, unde naiba poa` sa fie tubul… Sala inchisa, nu iesise nimeni, toti in trening, unde putea sa fie tubul?
“Nu iese nimeni!”, striga Bulai. “La perete toti! Va invat eu sa mai faceti glume din astea!”.
Ne`a perchezitionat ca`n filme. Tubul tot nu aparuse. Deja se gandea ca a fost aruncat pe geam. Dar geamurile nu fusesera deschise pentru ca erau -20 de grade afara… Vreo douazeci de minute am cautat toti tubul lui Bulai si tot nu l`am gasit. Am plecat la urmatoarea ora intrebandu`ne in continuare oare unde ar putea fi nenorocitul ala de tub.
La urmatoarea ora de sport, Bulai nu mai avea nici vergea si nici tub, si a fost singura ora de sport in care Bleorț n`a plecat acasa cu vanatai.

Am aflat dupa vreo saptamana ce se intamplase de fapt cu tubul lui Bulai. Il luase Bleorț si l`a bagat sub lada de sport. Dar nu l`a bagat jos cum credea toata lumea, ci l`a prins cu guma de mestecat Turbo de primul modul de sus, pe interior. Cei care mai tin minte guma Turbo stiu ca aia cand se intarea se facea ca Poxipol`ul… Asa ca saracul Bulai nici in ziua de azi nu cred ca stie unde i`a disparut tubul, pentru ca pana am terminat noi clasa a VIII-a nu l`a mai folosit. Tinand cont ca locuiam la 200 de metri de scoala, am mai trecut prin zona si dupa ce am intrat la liceu. Nici atunci nu l`am mai vazut pe Bulai cu vreun tub sau bat…

Ironia e alta…
Dupa terminarea scolii, Șendrea a ajuns la Politia de Frontiera cu o conditie fizica de invidiat, iar Bleorț a absolvit Facultatea de Educatie Fizica si Sport si a ajuns arbitru si profesor de sport.
Ca Bulai…