Momente Kojak

Scris de Julius

Prin primavara, dupa ce-am iesit de la o selecta frizerie din Dristor cu parul zdrente si cu o ureche taiata, ca bietul van Gogh (adica mai rau ca de la frizeria unitatii), mi-am zis: “Gata, Julica! Pina aici cu macelarii astia care isi bat joc de tine si habar n-au sa-ti faca o freza meseriasa pe motiv ca, vezi Doamne, chelesti! Aiurea, nu chelesti! Uite, iti jur ca, in maximum o luna, o sa arati cel putin ca Johnny Bravo si ca toate femeile, de la piata Rimnicu Sarat pina pe Mihai Bravu colt cu Unitatii, or sa suspine dupa tine”. Dupa care, m-am dus la magazin si mi-am cumparat cea mai scumpa, mai meseriasa si mai complexa masina de tuns dintre toate masinile de tuns din lume si din cartierul Titan.

Prima data cind m-am tuns cu noua, superba si performanta mea masina de tuns, am setat-o la 4 mm: vroiam sa ies ceva ca George Clooney in filmul ala cind era el mare spargator, sau, in caz ca nu iesea conform planului, macar ca Brad Pitt dupa ce s-a insurat cu Angelina. Sa fie ceva frumos, adica. Mi-am pus poza cu George Clooney pe oglinda din baie, sa am modelul, si m-am luat cu atentie in fata. Cind am terminat, semanam perfect, nici mama nu stia care-s eu si care-i George Clooney (glumesc, Clooney are un semn pe frunte). Cu o oglinda mai mica, m-am luat cu finete si la spate, pina cind am iesit la ceafa mai bine chiar decit statuia lui Octavian Augustus. O singura problema aveam: in timp ce ma tunsesem atit de meserias, ma ciupisem prea mult linga urechea dreapta, asa, ca si cum as fi suferit de o boala de piele. N-am avut de ales: am pus masina la zero si m-am tuns la chelie.

In urmatoarele luni, am incercat diverse tunsori de valoare: mai scurt cu 1 mm pe lateral, cu perciuni, fara perciuni, ca solistul de la Dropkick Murphys, ca Sinead OConnor si ca Papi in “Daria, iubirea mea”. Invariabil, la sfirsit, chiar inainte sa-mi scuip in palma si sa-mi trec mina prin par, ca taticii, gaseam cel putin un centimetru patrat in care scapasem masina si care ma facea sa arat ca Gollum din Stapinul inelelor. Oftam si ma tundeam din nou zero, plingind in pumni ca, tocmai cind reusisem ceva atit de special, am dat cu piciorul ca vaca si a trebuit sa ma tund iar ca un bec de 100 W.

De cind mi-am luat masina de tuns, arat ca proaspat eliberat din penitenciar. Ceea ce inseamna ca, macar in parte, m-am tinut de cuvint: de la piata Rimnicu Sarat pina la taverna lui Romica Tociu, toate femeile suspina dupa mine.

Scris de Julius Constantinescu

De la Julius citire (16) Comentarii

16 Comments »

)
amuzant.
Hahhhaha
Super tare!
):)):)) Finalul a fost smooth, very smooth… ):)):)) Mulţi nu se vor prinde… ):)):))
hehehhehehhehehehhehehehe
foarte tare , voiam sa-mi iau si eu masina de tuns da` m-ai ajutat sa mai pun niste bani deoparte cu postul asta!
)) fain…d-nul bec
super tare! … ca un bec de 100w.. si acum rad
Eu am patit-o cu barba-cioc, asa ca am fost nevoit la un revelion sa-mi las mustata pe “oala”, ca Tiriac. Si tot asa suspinau muierile “dupe” mine…
Deci Julica, tu aici (ca sa intelegem noi clar), ai primit o masa gratis intr-o seara de la nea Romica si dupa ce au incheiat bajetzii de la gaze lucrarea din fata carciumii lui si se poate intra din nou, si-a zis si el sa isi faca niste publicitate contextuala! VERY CLEVER NENEA!!!
P.S. Pentru ca m-am prins asa repede, primesc si eu o friptura si un pahar cu bere?
@artistu: e zgarciob, ma, la cata reclama i-am facut putea si el sa dea o pizza de-aia fara toping, un mititel din carne dubioasa sau ce specialitati mai are pe-acolo
eu am incercat frizuri pe piept cu masina de ras am ajuns, intr-un final, sa urasc after shaveurile…
Momente Kodak
mah, daca n-ai talent la toate, lasa-te de meserie, nici frizeru’ nu scrie ca tine.. lasa-i si lui paine.
[da, stiu, unii frizeri au si blog. care arata ca fundul lui Augustus].
am auzit eu de un frizer bun pe la Titan facem schimb de informatii, Julica.
”masina de ras” is a devil ! go kill it and get long hair!
m’ai facut sa rad
ma gandesc sa-mi iau si eu o masina deasta )