Amintiri (IX)

Scris de VisUrat

Amintirile din acest articol vor fi un pic mai comice decat cele prezentate mai jos.
Aseara am povestit niste aventuri cu Fotache, asa ca mi`am adus aminte de vremurile in care faceam cornete pana nu mai aveam saliva sau pana ma usturau buzele de la tubul plin de lipici de proasta calitate, lipici care iesea de sub banda izolatoare.
Asa ca, in continuare, voi vorbi despre cateva patanii din tinerete, patanii care nu`s chiar placute, dar destul de comice, si toate sunt “legate” de tuburi. Nu voi povesti chestii in care a fost implicat de exemplu Cocoș, pentru ca`s prea banale si cred ca au avut parte toti de ele (Cocoș era genul de copil care nu recunostea niciodata ca a fost nimerit de o corneta, asa ca intr`o buna zi, dupa ce urla de dupa un stalp ca nu l`am nimerit, am tras in el cu o sageata cu bold care i s`a infipt in picior, dupa care i`am spus “Na! Acu` te`am nimerit?”). Ce veti citi in continuare sunt niste momente mai dure, poate unele dintre cele mai dure din istoria jocului cu tuburile.

Una dintre amintiri il are in prim plan pe George, zis si Barzaunu` (nu stiu de la ce`i venea porecla si, tinand cont ca nu l`am mai vazut de vreo 17 ani, nici nu cred ca voi mai afla vreodata – nu ca m`ar si interesa in mod special). Ei bine, Barzaunu` descoperise metoda cea mai buna de a trage cu tubul atunci cand ne jucam. De obicei echipa in care se nimerea Barzaunu` castiga tot timpul pentru ca, pe langa ca tintea bine de tot si`si facea calumea cornetele, nu lasa tubul din gura. Nu folosea carabine sau alte minuni ci pur si simplu un singur tub cu care tragea chiar daca nu`l tinea cu mana.
Intr`o buna zi, nefericita de fapt, Barzaunu` a fost nevoit sa se lase pentru totdeauna de jocul cu tuburile.
Tocmai se facusera echipele. Fiecare avea arsenalul de cornete (dupa posibilitati, bineinteles), tuburile pregatite si zonele marcate asa ca, dupa ce s`au hotarat regulile, fiecare echipa si`a luat locul pe teren. Tot jocul avea loc in fostul restaurant Cristal si fosta discoteca VIP, pentru ca erau in constructie si, romaneste bineinteles, constructia fusese intrerupta. Ceea ce faceau acele foste sedii suprapuse (restaurantul Cristal era la nivelul solului, discoteca VIP era dedesubt, la subsol) adevarate locatii de Counterstrike.
Barzaunu` nu era genul care sa stea pitit dupa un colt, la pomana (cum stateau altii… nu dau nume), ci era foarte activ pe terenul de joc. Fugea, facea slalom printre stalpi si se ferea de cornetele inamicilor. Din nefericire in acea zi a reusit sa se fofileze doar de cornete…

La un moment dat, aproape ca`l inconjuraseram. Nu mai avea scapare. Eram trei in fata iesirii principale si doi langa iesirea din spate. Ce nu planuiseram era faptul ca nu era singur, ci mai era cu un coleg de echipa. La un moment dat apare, ne vede, sufla corneta de pe teava si incepe sa fuga in zigzag spre iesire, cu tubul in gura.
“Bai, vezi in spate!!!”, ii striga colegul.
Barzaunu` se intoarce, ne vede, face o eschiva si, cand intoarce cu fata, se opreste fix intr`un stalp.
Problema n`ar fi fost grava daca n`ar fi avut tubul in gura…
A fost un moment de groaza. Tubul i`a zgariat cerul gurii si s`a infipt cumva in gat din cauza impactului astfel incat sangele curgea pe tubul pe care inca`l strangea intre dinti.
L`am dus urgent la spital (spitalul de copii era la cateva sute de metri) si l`au facut doctorii bine.
Dar din acel moment nu a mai pus tub in gura.

Al doilea ghinionist prezent in povestirea asta a fost Grasu. Nu, nu`i acelasi Grasu` din povestirile cu Sacha sau Gigi Lentila ci altul. Nu mai stiu cum se numea pentru ca stiti si voi, cand pe unu`l striga toti copiii Grasu` putin te mai intereseaza care`i numele lui adevarat.
Grasu nu prea era lasat sa joace din cauza ca, dupa cum cred ca v`ati dat seama, era gras. Asta inseamna ca se misca greu si era tinta perfecta (tinand cont ca era aproape rotund), ceea ce insemna clar un dezavantaj pentru echipa din care ar fi facut parte.
Ei bine, intr`o zi a trebuit sa`l bagam in joc, pentru ca nu aveam destui oameni. A picat in echipa adversa ceea ce ne`a bucurat enorm.
“P`asta`l luam primu`. Nici sa traga nu stie, nici de fugit nu poate…”
A inceput jocul in aceeasi locatie descrisa mai sus.
Ne`am cautat, ne`am impuscat, ne`am fugarit si ne`am certat cateva ore pana cand, din cauza lu` Grasu` s`a terminat distractia.

A nu mai stiu cata partida incepuse si incepuseram sa ne cautam. Cladirea nu era lipsita de capcane dar era lipsita de becuri, ceea ce insemna ca in unele portiuni era intuneric bezna. Asa l`am gasit pe Grasu`. Statea pitit in intuneric dar a stranuntat. Am tras.
“Nu m`ai nimerit!”, striga Grasu, trage si el corneta de pe teava si o ia la fuga.
O iau si eu la fuga dupa el, incercand sa incarc iar tubul cu o corneta.
La un moment dat ma striga altcineva.
“Sebi!”
Intorc capul o secunda sa vad ce si cum si apoi ma uit dupa Grasu, sa`i trag o corneta in teasta.
Grasu` disparuse. M`am blocat.
A fost la 10 pasi in fata mea si disparuse. Nu erau ascunzatori in zona ci doar o camera imensa care avea o singura iesire, aia din spatele meu. Nu`mi venea sa cred. Stiam ca era in fata mea, il vazusem, fugea…

Nu a trecut mult si am dezlegat misterul. In incaperea respectiva era o gaura in podea, un loc facut special pentru un lift care urma sa fie in acel loc. Ei bine, Grasu` picase prin gaura aia la subsol. A avut mare noroc ca n`a cazut direct in gaura, pentru ca exact sub ea era o groapa plina cu apa si fieratanii. A cazut exact langa fieratanii. Si bulit un picior pentru ca a cazut intr`un genunchi (si`a spart rotula, am aflat asta dup`aia) dar in rest a avut doar cateva zgarieturi.
Din nefericire a ajuns mai tarziu la spital, dat fiind faptul ca, la fel ca Barzaunu`, a trebuit sa`l caram tot noi. Diferenta era ca Barzaunu` avea vreo 30 de kilograme pe cand Grasu`…

A treia intamplare, si ultima din aceasta povestire, il are ca personaj principal pe Marius, zis Ochi de vultur. Sa nu va inchipuiti ca`i zicea lumea Ochi de vultur pentru ca vedea mustata furnicii ci pentru ca avea la ochi niste funduri de sifoane drept lentile la ochelari. S`a bagat si el la distractia cu tuburile dar a iesit cel mai rau dintre toti cei despre care deja am povestit.
Intr`un meci din asta, fugind de spaima cornetelor, s`a impiedicat si s`a infipt intr`o bucata de… sarma, sa`i zicem, de fier beton care iesea din podea. Avea cam un centimetru diametru bucata aia iar el s`a infipt in ea cu toata convingerea. Si eu am mai calcat cu tenisi Clujeana in cuie, stiam ce`i aia durere, da` cand l`am vazut pe saracu` Ochi de vultur m`a durut pe mine. A cazut fix in fund in bucata aia de sarma. A avut noroc ca doar s`a zgariat si i`a intrat in gaura curului sarma, pentru ca daca ar fi avut ghinion, acu` se caca prin doua gauri.
Oricum, nu cred ca i`a fost usor cu cacarea pana nu i`a trecut rana… Da` nici noi n`am mai iesit din casa vreo saptamana…

Ca ne`a cautat ta`su ore in sir sa ne rupa capu`…

Seriale VisUrat (27) Comentarii

27 Comments »

):)):)) Înseamnă că eşti bun la paintball! ):)):))
Ba robintel nu exista mai maro decat nasu tau XD
Cata bataie am luat de la ai mei din cauza cornetelor! Legat de tevi: cele mai practice erau tevile simple…
=)) ce carnagiu ) si eu ma jucam cu cornete cand era mic… da la tine curgeprea mult sange pentru un joc asa inofensiv = )) tare
Joaca joaca…. dar, din ce am citit pe aici, ma bucur ca nu am avut si eu parte de asa ceva prin tinereti…
@Xander: nu era chiar carnagiu mai… chestiile astea s`au intamplat pe parcurs de 2-3 ani… Nu aveam parte de aventuri din astea in fiecare zi
Am povestit aici doar momentele care meritau tinute minte
Eheeee … frumoase amintiri, cu bune, cu rele, stiam sa ne distram. Decat ca cei din ziua de azi .. CounterStrike!!!!! Si cam atat. Pe “vremea noastra” erau o gramada de jocuri, frunza, patratel, 9 caramizi, sicluta cu otrava, si cate si mai cate. Acum, de vre-o 3-4 ani nu cred ca am mai vazut pe cineva jucand vre-un joc din asta. Deh, tehnologia, evolutia cica ….
parca imi retraiesc …copilaria:))
vai de pula mea )))). Cel mai aiurea mi se pare de ala cu tubu …prea urat sa-ti imaginezi
nu prea`s frumoase amintirile astea dar sunt bine povestite
eh… cand fugeam si eu cu teava prin spatele blocului…. chiar ca poti sa le numesti amintiri frumoase… pana mi-am luat un cornet in ochi. Aveam ochiul stang ceva genul(de la stanga la dreapta): alb, pupila, rosu. N-a fost grav, a trecut repede, da parca si acum m-as mai baga la un joc )
ca acum stii mai bine deva, inchipuie-ti un counter de genul asta pe cetate. am prins o duminica de 30 (nu ne strangeam atat de multi de fiecare data) de arata cetatea ca dupa ninsoare. cel mai fain loc de tuburi ever, ever
Da’ tu n-ai patiti nimic ??? …hmmm…ca numa’ aia de pe langa tine au ajuns prin spitale…Crezi ca se mai joaca careva ceva cu tine acu dupa ce ai povestit asta?
@Giuco : ce naiba sa pateasca ca avea 20 de kile ud …. si fugea si repede = nu il nimerea nici vantul
oricum cam sadice accidentele bine ca nu au patit ceva mai naspa
@pui_de_prost
Man, iar nu ai loc de mine? Lasă-mă în pace şi nu mai sta tu după fundul meu, ok? N-am înţeles, de când opiniile mele îi privesc pe unii ca tine. Marş mă!
imi aduc aminte ce echipe faceam si noi la bloc..si ne fugaream ca tampitii..
imi pare rau ca nu mai vezi copii din ziua de azi facand asa ceva…si asta era numai unul din jocurile copilariei..
Am ras cu lacrimi ! ) Trebuie sa ai fler sa povestesti asa ceva !
Atata timp cat parintii-s paranoici, va mai mirati ca nu se mai joaca astia micii pe srazi? Mama saraca stie cat a avut de tras cu toate zgaibele mele si ale lu’ frate-miu, de la simple zgarieturi la capatani sparte si alte minunatii. Si totusi ne lasa afara, cum de altfel faceau toti parintii din cartier cu plozii lor. Imi port cu mandrie “semnele de buna purtare” si de fiecare data cand le vad imi aduc aminte ca am avut o copilarie frumoasa, cand nu-mi trebuia mare lucru pentru a fi fericit, cand jucam frunza, magarusu’, la malai sau ne bateam cu pistoale si sticle cu apa sau cu cornete.
Cum ziceam insa, parintii din ziua de azi sunt paranoici si cam tampiti. Nu lasa puradelu’ la joaca pen’ ca poate face buba. Pai si daca face buba ce? Trece, da-o dracului, lasa copilu’ sa fie copil si sa socializeze cu alti copii. Dar nu, ca sa nu iasa puradelu’ afara sa faca bubita, il tin in casa si-l lasa la compiutar de la 5-6 ani. Si uite asa cresc generatii intregi de prosti, antisociali, inchistati si in genere terminati.
Cele mai bune erau două tuburi subțiri, lipite între ele, cu un despărțitor. Alea erau cele mai practice ”duceau cornetele” departe. Sigur, trebuiau și plămâni.
Noi trăgeam cu cornete prin geamurile deschise la vecini, se agățau de perdea
Copii supersonici!!!
nasol ce au patit aia si imi amintesc si eu de o intamplare de acum vreo 5 ani:(…un copil se plimba cu bicicleta si din cauza unui caine a ajuns sa i se infga un bat de lemn in obraz:(…oricum l-am avzut acum 2 ani si avea ditamai cicatricea:(
Mdah, eu cind eram mic era sa imi tai un deget de tot. Din fericire, am scapat fara mari urmari. Legat de gornete, nu am avut mari aventuri, dar am spart vreo 2 capete cu prastia…
[...] cu tuburile inceputa in partea a treia din serialul Fotache si continuata in episodul precedent din Amintiri. In povestirea de azi nu este implicat decat un singur tub, si ala apare undeva pe la final, dar [...]
Mi-am dat seama dar totusi in copilarie cand ma jucam eu cu cornete nu prea am vazut asemenea accidentari… dar poate ca nu aveam nici locuri asa spectaculoase de joaca dar oricum eu mai bine ca oricine ar trebui sa stiu ca te poti accidenta si stand pe lo =))
f. tare
the futu®e is open
hai frate ca asa e ))) noi aveam un bloc in constructie si amandonat , avea 2 etaje si un plafon mare la etaju 1.. genial loc.. da avea gauri pentru tzevi si ale alea … pai de fiecare data era cat un incident, cadea cate unu printrò gaura, sarme genunchi bulitzi vanatai )) ne mai alergau bosketarii ))) GENIAL
chiar dak sunt fata am fost mai baietzoaica de fel am prins si eu treaba cu tuburile si sticlutele cu otrava si d`ohhh frumoase amintiri intr-adevar numai k eu fiind inata si energica saream dupa toate tampeniile si nu ma-mpiedicam niciodata doar…pikam in genunchi sau pe burta ) asa k am si eu nijte mici cicatrici putin vizibile in genunchi si intr-un cot ) am incercat sa joc tuburile odata cu baietii numai k jocu ne-a fost intrerupt de o gasca adversa care avea pik pe mine >:) si cornetul cu bold mi-a sarit direct in fesa stanga am crezut k m-a intepat albina k am amintiri neplacute cu albinele si cu ochii umflati …fireste k am inceput sa dau apa la soricei k nu e deloc placut sa iti faca cineva “injectie” fortat mai ales knd tu esti speriata de bombe knd vezi acu ))))) ,am sarit pe geam odata la scoala din cauza vaccinelor,toti baietii din clasa ma alergau trebea sa fiu fericita hihihi pana m-am trezit pe burta si am simtit doua “labutze” pe spatele meu …dar din nefericire nu era nici un “gen masculin” era doar un caine lup kre mi-a lasat ditamai 3,14zda de cicatrice pe spate vreo 2 ani