Zmei cu caini de lupta pe strazile orasului »

Nu vreau să fiu Dumnezeu! (XXVIII)

Scris de VisUrat

- Nu se poate, vorbeam singur, deja! Eu nu am cum să citesc în această limbă!
Din păcate, sau din fericire, citeam. Era aramaică, şi citeam de la dreapta la stânga de parcă mă născusem arab! Problema este că tot ceea ce citeam spulbera to ce auzisem vreodată despre religie, despre biserică, în principal:
“Dacă mă vrei, dacă ai nevoie de mine, ridică o piatră şi mă vei găsi! Dacă vei crăpa un lem, voi fi acolo! Dacă ai nevoie de mine, voi fi lîngă tine. Nu ai nevoie de interpuşi ca să ajungi la Dumnezeu. Dumnezeu este acolo, lângă tine, acolo unde ai nevoie de el, acolo unde crezi că este!”.
Cumplit este că ştaim, acum clar, ce scria pe coperta cărţii vechi găsite în mănăstirea Melk. Scria “Evanghelia după Isus”!

Până la acea vârstă avusesem prilejul să citesc, şi chiar eram pasionat de subiect, multe despre contradicţiile religiei. Aveam păreri pe care mi-era frică să le împărtăşesc. De multe ori mă întrebam de ce are nevoie omul de un intermediar în relaţia sa cu Dumnezeu. Ştiam, citisem despre evangheliile gnostice, despre manuscrisele de la Qumran, aveam o oarecare părere formată despre religie în general. Despre Dumnezeu, în particular, şi ultimele evenimente chiar îmi dădeau dreptul să cred că Dumnezeu este fie un miştocar, fie un cinic, fie un jucător de şah cu vieţile oamenilor pe tablă, dar un jucător fără scrupule, care cade sub josnicia unui pokerist care îşi mizează viaţa pentru un pot covârşitor.
Am mers spre prima piatră pe care am găsit-o lângă zidul hotelului unde stăteam şi am ridicat-o ca un idiot! Credeţi că l-am găsit pe Dumnezeu? Nu, am găsit o familie de viermi moartă. Nici pomeneală de Cel de care aveam nevoie dacă ridic o piatră! Nu am fost atât de tâmpit să mai crap şi un lemn, cu acelaşi rezultat…
Ceea ce se întâmpla cu mine îmi dădea, în schimb, de gândit! Cum mama dracului ajunsesem eu să cunosc aramaica. Ştiam că se numeşte aşa şi că este limba pe care o folosea Cristos şi ucenicii săi. Deodată, brusc, ştiam să citesc în aramaică!
Dianei nu i-am spus nimic, dar ea era convinsă că ceva nu e în regulă cu mine. Nopţile erau un fel de perioade redundante, în care somnul meu era un fel de timp de acumulare. În fiecare zi mă trezeam mai derutat, cu capul plin de multe lucruri de care poate nu auzisem niciodată dar parcă ştiam de ele de mult timp. În scurtă vreme, nu mai mult de vreo trei zile, am început să am un fel de viziuni, ceva de genul că închizând ochii parcă mă teleportam undeva departe, acolo la locul la care mă gândeam. Vedeam locurile, oamenii morţi din jur, totul. Am făcut un exerciţiu şi am încercat să văd ce se întâmplă în oraşul meu. Nu ştiu dacă furtuna care era în plină desfăşuarare acolo sau stângăcia mea în astfel de experimente mi-au dat senzaţia că văd pe cineva în viaţă. Oricum, totul era doar o supoziţie sau începeam eu să o iau razna.
Am hotărât să îi povestesc Dianei totul, adică stările şi trăirile prin care trec. Era un moment sensibil, aşa că am ales un loc unde ştiu că orice femeie ar fi acceptat mult mai uşor orice: Lumea cristalelor Swarowski, care se afla la doar câţiva kilometri de noi.

De la Stanciu din Tirol (13) Comentarii

Pe aceeaşi temă

13 Comments »

Luci, vreau si eu un exemplar din viitoarea carte Nu de alta dar prefer sa citesc pe hartie decat la calculator
si eu!
cred, ca acel cineva pe care l-ai vazut in viata era andrei…
Citatul original este din Evanghelia dupa Toma (colectia Nag Hammadi), versetul 77: “Jesus said: I am the light that is over all things. I am all: from me all has come forth, and to me all has reached. Split a piece of wood; I am there. Lift up the stone, and you will find me there.”
A devenit celebru odata cu filmul “Stigmata” (pentru mai multe detalii, wikipedia…)
Da, Stigmata, mi-ai luat vorba din degete.
..si diana o sa il puna sa il caute pe andrei.:))
Bun episod…
lucian, eu mi-am cam pierdut rabdarea astept de vreo 2 saptamanisa vad care e finalul. Nu stiu nici acuma cate “episoade” mai sunt, nici cand ai de gand sa il termini.
Eu nu suport sa ma uit la seriale la tv din motivul asta, fiindca in 90% din cazuri serialele sunt facute doar pentru a creste audienta prin faptul ca atunci cand e ceva interesant iti baga genericu si afiseaza invitabil mesajul VA URMA.

Ar trebui sa te gandesti ca poate un cititor ar acestei serii nu va mai fi printre noi de maine (asta ca tot veni vorba de atatia oameni morti din cauza virusului) nu cred ca e cinstit sa ii furi placerea de a afla deznodamantul.

Acum vreo 10 ani tin minte de o batranica care a trimis mesaj la tvr sa ii intrebe cate episoade mai sunt din Santa Barbara (ea avea peste 80 de ani), fiind disperata ca nu va prinde finalul telenovelei pana va muri.

Cred ca visurat.ro nu duce lipsa de vizitatori, si vreau sa cred ca nu e facut doar dintr-un interes pur comercial ca mai toate televiziunile. Oricum nu aveti grija majoritatea celor care cistesc serialu asta intra regulat pe site si citesc si alte articole.

In concluzie,rugamintea nea este, daca povestea este gata (lucru care mi se pare evident) sa o publicati toata din respect pentru vizitatorii vostri.
nu inteleg de unde atata nerabdare si mai ales de ce se considera ca ar fi indreptatit “sa-i dam bataie” cu finalul. argumentele de genul…poate nu mai apucam ziua de maine…sunt penibile, aplicate la serial. noi oamenii facem lucruri mult mai marete si mai importante si daca am aplica acest argument probabil nu am mai da nastere copiilor nostri sau n-am mai munci zile-ntregi, caci n-am mai apuca sa ne vedem copii crescand sau n-ar mai avea sens sa construim cariere.
parerea mea… rabdare! sa avem cu totii “putintica rabdare…”
in momentul asta citesti “numele trandafirului”? am vazut ca ai pomenit in celelalte episoade cate ceva, si mi se pare ca citatul respectiv apare si in carte. povestea e super tare, si recunosc ca la inceput m-a atras deoarece pe eroina o cheama Diana, ca pe mine .
P.S. si eu citesc Numele Trandafirului acum
@ toti: serialul se scrie, la modul propriu, zilnic. A fost, la început, o parte scrisă. Apoi, după ce am terminat de publicta, scriu zilnic câte un episod. De exemplu, de sâmbătă până marţi nu voi publica pentru că sunt plecat şi nu ştiu dacă voi avea wireless. Pe mobil am doar in Austria.
@mihai: serialul va vaea, cel puțin 35 de eipsoade, până acum. Se poate să se lungească sau să se scurteze şi asta ţine doar de inspiraţia mea de moment.
@diana: acest nume mi-a marcat existenţa de-a lungul anilor. numele trandafirului l-am citit cam pe cand aveam varsta ta! citatul respectiv nu apare in carte, apare doar o referire vaga la el. succes cu blogul tau care e dragut!
Saramago a scris o “Evanghelie dupa Isus Hristos” si Biserica Catolica a vrut sa fie izgonit din Portugalia pentru cartea respectiva.
foarte bun si acest episod ! cand vei publica cartea va fi preferata mea te asigur