Comments on: Cea mai grea decizie

By: Tzone

Tzone — Thu, 13 Aug 2009 21:17:08 +0000

…daca as stii sigur ca NU se mai trezeste…poate ca l-as fii deconectat. Adica ar fii un chin pentru amandoi. Plus ca instinctul de conservare castiga mai mereu…

By: MARIA

MARIA — Fri, 24 Oct 2008 07:59:36 +0000

Ce sens crede-ti ca are viata fara copilul caruia i-ai dat viata,va spune o mama care mi-a ingropat fiica NICI UNUL, singura dorinta e sa pleci in lumea lui , el nu mai poate veni in lumea asta , daca nu mi-ar fi frica ca daca imi iau viata poate nu ne vom mai intalni niciodata as fi luat de mult aceasta decizie .E infiorator sa traiesti fara fiinta cea mai iubita , nu are sens , a fost o clipa de la fericire pana la acest dezastru total , o clipa care mi-a schimbat destinul pentru totdeauna , nimic pe lume nu ma poate consola NIMIC

By: Blegoo » Chiar nu mai golgheza nimeni?

Blegoo » Chiar nu mai golgheza nimeni? — Wed, 01 Oct 2008 16:47:14 +0000

[...] vechi si rasuflate, ori dezbate subiectul stramosesc al betiei la romani, or, in disperare, o da in metafizica filozofica… ceva gen “…oare gastele manaca paie? si daca da, ce ce [...]

By: Gina

Gina — Tue, 30 Sep 2008 07:17:21 +0000

da esti sadic rau.
ideea e ca oricum copilul ala nu se mai trezeste. ce poti face e sa primesti inima si, eventual, sa donezi si restul organelor. poate ca asa o sa traiesti mai mult fara foarte multe remuscari gandindu-te ca ai salvat alte vieti pe langa tine. Insa, durerea de parinte e destul de mare si ma gandesc c-o sa sufar in continuare enorm de mult pentru ca el a murit si eu traiesc. daca inainte era durerea de boala.. fizica, dupa asta o sa fie durerea de suflet groaznic de mare care o sa duca doar spre rele…
e nevoie de foarte multa tarie de caracter pentru a merge mai departe.
dar.. poate ca o sa ai ocazia sa testezi si tu cum e treaba cu dragostea de tata… si atunci n-o sa-ti mai pui intrebari de astea, ci o sa-ti doresti din tot sufletul sa nu..

By: PureVanity

PureVanity — Mon, 29 Sep 2008 21:17:35 +0000

daca mi se garanteaza undeva pe la 90 si ceva la suta [aproape de 100 ] ca starea lui e ireversibila, mi-as salva viata.

By: simi

simi — Mon, 29 Sep 2008 20:03:28 +0000

scuze, te respect destul de mult, dar asta e un cacat de post

By: Prothero

Prothero — Mon, 29 Sep 2008 19:53:44 +0000

În principiu e cam aceiași alegere cu cea pe care o fac femeile când decid (sau nu) să facă un avort. Trăiesc eu sau trăiește copilul meu, indiferent de consecințe ? (A se vedea candidata la vicepreședinția USA, Sarah Palin, care a decis să nască ultimul ei copil deși știa că se va naște cu sindromul Down).

Ca să răspund la întrebare, eu acceptam inima. Cum am acceptat şi avortul.

By: doolly

doolly — Mon, 29 Sep 2008 19:47:44 +0000

ce sunt ideile astea macabre? de unde ti se trage?

By: alexproco

alexproco — Mon, 29 Sep 2008 19:39:26 +0000

acceptam inima copilului… mai bine unu decat niciunu’, si in fond.. sufletul copilului va trai in inima donatoare daca e sa ne gandim asa… P.S. no “NU vreau sa fiu Dumnezeu” ? :-s

By: junkie

junkie — Mon, 29 Sep 2008 18:42:13 +0000

cand mai apare episodul xxv cu nu vreau sa fiu dumnezeu ?? Nu mai este mult din luni