Ura si la gara!
Scris de Sebastian BargauScris de Julius Constantinescu
De loc, Daniel M. e de undeva din provincie. N-a reusit niciodata sa invete Bucurestiul: daca-l lasi singur in orice punct al orasului, e complet dezorientat; blocurile i se par la fel, strazile nu duc nicaieri, iar intersectiile sint niste uriase labirinturi, din care ii este absolut imposibil sa iasa. Daca trebuie sa ajunga din Titan in Salajan, degeaba-i arati strada pe care trebuie s-o tina drept: la prima trecere de pietoni, simte ca blocurile ii cad in cap, pamintul ii fuge de sub picioare si, pina sa-si vina in fire, orasul s-a rotit, dar nu stie cu cite grade.
In schimb, Daniel M. stie cu precizie sa ajunga de la Gara de Nord in orice colt al Bucurestiului si invers. In timp, si-a perfectionat la maximum aceasta abilitate: stie unde sa schimbe metroul si ce autobuz sa ia apoi ca sa ajunga in Piata Resita, cunoaste drumul spre Rahova intersectie cu intersectie si e capabil sa nimereasca Pantelimonul doar urmind firul firmelor luminoase. Dar, cu conditia sa inceapa din Gara de Nord. Prin urmare, daca-l trimiti din Titan in Salajan, nu are decit o singura sansa sa ajunga: prin Gara de Nord. Ia metroul de la Titan, schimba la Victoriei si iese la gara; din gara, ia din noul metroul, pina la Dristor, si de acolo cu tramvaiul. Un drum de 15 minute, lui ii ia o ora si jumatate.
La serviciu, toata lumea stie problema lui Daniel M. Din cauza asta, i se incredinteaza o singura sarcina pe zi. Colegii lui, care cunosc Bucurestiul, fac si trei drumuri intr-o zi; pe Daniel M. insa, seful stie ca nu-l poate trimite decit intr-un singur loc. Fiind nevoit sa treaca pe la gara, face enorm pe drum.
Comment by je — September 26, 2008 @ 12:40 am
La fel aş fi fost şi eu dacă mă mutam în Bucureşti… Gara de Nord e singurul loc unde mă simt “ca acasă” în toată Capitala.
Comment by Denisa — September 26, 2008 @ 1:47 am
in bucuresti, toate-s “inainte si la dreapta”
poate ca saracu’ daniel nu stie care-i dreapta …
Comment by PureVanity — September 26, 2008 @ 10:43 am
in primii ani de bucuresti pateam o chestie si mai misto: cele mai bune informatii despre “cum ajung din pct x in pct y” le primeam de la provinciali veniti in bucuresti sau de la mosuletii gasiti pe drum (da, am bafta sa dau peste cei normali la cap, nu peste moszilla). restul ma trimiteau aiurea-n tramvai, troleu si metrou. regula se mai confirma si acum
)
Comment by Marele Han — September 26, 2008 @ 11:13 am
=))Mi-am amintit cum am intrebat o data(io,provinciala proasta si ratacita) vreo trei persoane cum ajung la Muzeul Satului si toti se uitau la mine de parca nici nu ar fi cunoscut existenta acestui loc,daramite unde se afla?Cand sa dau drumu’ sperantei,mai apare in fata mea un om.Il intreb timid”Ma scuzati,unde este Muzeul Satului?” “200 de metri mai in fata!”imi raspunde binevoitor cu un accent frantuzesc mai mult decat evident!Deci…triplu lol!!!Stiu strainezii capitala mai bine decat bastinasii.
Comment by alina — September 26, 2008 @ 2:54 pm
[...] creaţia lui Julius, genială ca toate pe care le produce, mi-am amintit de cea mai spectaculoasă descindere a unui [...]
Pingback by Un ardelean la Bucureşti by Lucian Stanciu — September 26, 2008 @ 4:38 pm
oldies, but goldies…
Comment by oblivion — September 26, 2008 @ 8:42 pm
Cam la fel e si la mine cand ajung prin micul vostru “Paris”, doar ca punctul meu de reper este Casa Poporului.
Am senzatia ca toate drumurile duc spre ea, evident daca nu mergi in sens opus, oricum daca mergi drept si nu dai de ea inseamna ca esti pe sens invers.:))
Comment by fernet — September 27, 2008 @ 1:50 am