The Shining: pensiunea Sebastian

Scris de Julius Constantinescu

Pe la 10 seara, aterizez, la recomandarea sora-mii, la pensiunea “Sebastian, cele mai mici preturi” din Busteni. Afara e o vreme mizerabila si tot ce-mi doresc e un pat caldut si bubuitul linistitor al artileriei antiaeriene sovietice de pe Discovery, ca sa pot adormi repede.
Gazda ma conduce intr-o camera imensa, care are doi pereti afara si ferestre pe amindoi (se stie ca la munte se fac cit mai multe ferestre, dat fiind ca e foarte cald). Camera e vopsita intr-un vernil agresiv, care ar putea fi folosit cu succes in spitalele de boli mintale pentru terapii de soc; in plus, incaperea miroase groaznic, intrucit la zidarie s-a folosit un material de constructie cunoscut si sub denumirea populara de “balega”. Dupa vreo 15 minute, cind ma conving ca nu mai e nici tipenie de om in toata pensiunea, ii cer proprietaresei sa-mi dea o alta camera.

Noua camera e mult mai mica, dar macar are un singur geam. Peretii au culoarea mustarului “Cremvurstila” si nici nu mai pute a balega. Ma bag in pat, dar nu reusesc nicicum sa ma-ncalzesc; scot cu precautie un picior de sub patura si incerc caloriferul. E atit de rece, incit ma mir ca piciorul nu-mi da un picior in fund. Ma imbrac repede si ma reped dupa gazda. Tot ce vreau e o camera incalzitai cit sa trec noaptea, ca sa pot pleca odihnit dimineata sa-mi caut o alta pensiune.
Ultima camera a pensiunii Sebastian e albastra. Caloriferul e cald. In schimb, la baie miroase ingrozitor: refula canalizarea.

Dimineata, imi beau cafeaua si-o zbughesc (gazda ma pusese sa platesc de seara, de frica sa nu plec fara sa-i dau banii). Nu ajung bine in capul scarilor, cind proprietareasa ma saluta din alergare si se repede in camera, sa vada daca nu lipseste ceva. Probabil, ii era frica sa nu-i fur mileul de pe televizorul partial color.
Cred ca sora-mea, care m-a trimis acolo, nu mi-a iertat nici acum faptul c-o bateam cind eram mici.