Visurât: Gânduri la turație maximă

«
»
3 09

Legendele toamnei: profesorul Indoleanu (II)

Scris de Sebastian Bargau

Scris de Julius Constantinescu

Se mai povesteste, o, preafericitule cititor, ca profesorul Indoleanu n-avea intr-o zi chef sa tina examenul, asa ca, dupa ce-a intrat in sala si s-a asezat la catedra, in loc sa scoata biletele de examen, a facut o oferta generoasa: “Cine vrea 5, sa vina cu carnetele”. Usor neincrezatori, citiva s-au apropiat, iar profesorul le-a trecut nota. In timp ce se indreptau fericiti spre iesire, profesorul Indoleanu a licitat din nou: “Cine vrea 6, carnetele!”. Citiva studenti pe care ii aranja o nota de 6 s-au ridicat, la rindul lor, iar profesorul Indoleanu a ridicat din nou potul: “Carnetele pentru 7″. Au cedat si multi din aia care trageau la bursa, dar tot nu erau toti. Tocilarii ramineau pe pozitii. “Ok, cine vrea 8, carnetele”. In timp ce aspirantii la o nota de 8 se grabeau cu carnetele, profesorul Indoleanu a ridicat sedinta: “Voi la toamna, ca v-ati intins”.
O alta legenda spune ca, la un examen, profesorul Indoleanu dadea o sansa oricarei loaze, aratindu-i un picior de insecta. Cine putea identifica insecta trecea. Nu reusise nimeni, nu era nici greiere, nici coropisnita, nici libelula, nimic cunoscut. Dupa ce predase foile goale, un student a refuzat sa-si incerce norocul, ba l-a si injurat pe profesor din mers, indreptindu-se spre iesire. Nervos, Indoleanu a inceput sa urle: “Stai asa! Cum te cheama?”. Tipul nu s-a oprit, a iesit din sala, apoi, bagind un picior pe usa, i-a dat cu tifla: “Ghici!”.
Evident, nimeni nu stie cit adevar e in toate aceste povesti, publicate pare-mi-se, la un moment dat, chiar de profesorul Indoleanu, la o editura din Cluj. Ele circula sub forma de legenda in toate orasele universitare ale Romaniei si aproape fiecare universitate are un profesor Indoleanu al ei. Insa, ca orice mituri, si cele cu profesorul Indoleanu au la baza un fapt istoric indiscutabil: la Politehnica, invatatul e ultima dintre variante.

De la Julius citire (6) Comentarii

Pe aceeaşi temă




6 Comments »

  1. aia cu învăţatul e adevărată. dar nu numai la politehnică. la toate facultăţile.

      Comment by nelimitat — September 4, 2008 @ 12:05 am

  2. :) ):)) Bine zis. :) )

      Comment by Robintel — September 4, 2008 @ 1:37 am

  3. Ultima, ultima, dar asta justifica probabil si faptul ca, din promotia mea, 2005, au terminat 12 insi!…in conditiile in care, in 2000, cind am intrat la mirifica facultate de injinerie, eram cam 160 potentiali ingineri ;-) . Revenind la articolul anterior, cu d-nul Jakab am avut examen de cel putin 8 ori si l-am luat din greseala, as putea spune. Ideea era sa-l “recuzam”, adica sa intram in sala, sa stam un sfert de ora si sa predam foile goale pentru a putea cere comisie de examinare. Orice varianta, fie ea cit de sumbra, ne parea mai acceptabila decit perspectiva repetarii anului. In fine, intram in sala, luam subiectele, toata lumea, in amfiteatru, statea cu pixurile jos si-l priveam pe prof. Jakab, care, evident, se uita nelamurit la noi. A fost destul sa inceapa unu` sa mizgaleasca pe o foaie ca au si sarit citiva sa scrie si ei ceva. Recunosc, m-am numarat si eu printre spargatorii de greva. Din 3 subiecte, le tin minte si acum, aveam ciocanul de matritat cu contralovitura, principiile sudarii WAG (wolfram activ gas) si cubiloul (o specie de furnal), am desenat doar schema ciocanului, cu partile componente, si am scris ceva la principii, dar a fost suficient. Tinind cont de standardele profesorului Jakab, nu m-am mai invrednicit sa trec pe la secretariat sa vad daca am promovat examenul sau nu. M-am prezentat direct la RR, la comisie, din care facea parte, evident, si Jakab. Inainte de examen, de-abia am scapat de bataia pe care au vrut sa mi-o dea vreo citiva colegi ceva mai bine informati, care mi-au urat multe despre rudele de gradul I, aluzii la diferite organe, morti si martiri. In fine, am ramas ultimul, ca sa ma conving. Ajung la catedra, imi ia d-nul Jakab buletinul, carnetul de student si se uita la mine cu o fata mirata zicind:
    - D-nul N. Nae, dumneavoastra ati promovat examenul…sau ati venit la marire?
    - Dom` profesor, nu stiam…sinteti bun sa-mi ziceti si ce nota am primit?
    A studiat putin foile lui si-mi zice: 6!
    …….3 zile, nu m-am trezit din betie si din mahmureala.
    Tin sa precizez, pentru gurile rele, ca nu-s tocilar si nu am fost in viata mea. Cea mai buna dovada e faptul ca in primul an de facultate am luat exact atitea examene cite am avut nevoie sa trec anul…iar la sfirsitul anului II aveam restanta cam la toate examenele de pe anul II plus cele de pe anul I…insemnind, per total, 24 bucati. Asta ca sa nu ma uriti :-) .
    Sa auzim de bine

      Comment by Nae — September 4, 2008 @ 9:17 am

  4. Tari povestile! Am si eu una de la politehnica, din iasi auzite, pe blogul meu ;)

      Comment by iasivezi — September 4, 2008 @ 11:03 am

  5. Aia cu piciorul o stiam altfel. Era ora de biologie si era ceva de genul “din ce familie face parte?”. Tipul era drogat, a ras toata ora, facea scandal si profesorul/oara l-a dat afara. Cand sa iasa din clasa il intreaba cum il cheama iar el scoate un picior si intreaba “din ce familie fac parte?”.
    Ma intreb totusi, de unde vin toate astea si cum ajung sa se insuseasca fiecarui oras? Eu cel putin am auzit faza cu piciorul de la o prietena care zice ca-l cunoaste pe tipul cu pricina. Deci ?

    P.S. Asta a fost spusa intr-o sesiune de bancuri, deci am luat povestirea ca atare, cu toate ca zicea ca-i reala. O fi…

      Comment by Deeanna — September 4, 2008 @ 12:29 pm

  6. Tot din categoria legende: Jurnalul lui Shotae – google’it

      Comment by Cosmin — September 4, 2008 @ 4:00 pm

Leave a comment

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.