Legendele toamnei: profesorul Indoleanu (I)

Scris de Sebastian Bargau

Din pacate, pe profesorul Indoleanu nu l-am cunoscut niciodata. Preda matematici la Facultatea de Mecanica si era cea mai mare legenda a Politehnicii din Cluj (mai mare chiar decit celebrul student Max, care in ’91 abia ajunsese in anul III, desi intrase la facultate pe vremea Beatles-ilor; mai mare chiar decit profesorul Chisalita, cel care m-a invatat ce inseamna matematici speciale cind mi-a facut nota la examen: “10 la primul subiect cu 5 la al doilea fac 14. Impartit la 2, aproape 7. 7 nu pot sa-ti dau, e nota mare”).

Ce il facea atit de popular in Politehnica pe profesorul Indoleanu era faptul ca puteai sa treci examenul la el si fara sa stii nimic (spre deosebire de alti profesori, care impingeau absurdul pina-ntr-acolo incit iti pretindeau sa inveti). Tot ce trebuia era sa faci o poanta pe care el n-o stia, sa inventezi o timpenie la care nici macar pe el nu-l dusese capul (ceea ce, credeti-ma, nu era deloc usor).

Una dintre cele mai celebre examinari ale sale a fost un exercitiu simplu de adunare. Intr-o vara, o loaza care daduse foile goale i-a intins carnetul, pentru binemeritata nota 2. “Uite”, i-a zis Indoleanu, care era intr-o pasa buna, “daca-mi spui cite becuri sint in sala asta, te trec”. Tipul le-a numarat cu atentie si, fericit ca-i cizuse un bilet asa simplu, a rinjit circular: “Opt, dom’ profesor!”. Profesorul Indoleanu a scos un bec din sertar, a rinjit si el circular si i-a comunicat rezultatul examenului: “Sunt noua. Mai incerci la toamna”. In toamna, domnul student nu s-a mai chinuit in banca, s-a prezentat direct cu foile goale: “Dom’ profesor, am invitat problema cu becurile”. “Bravo”, i-a zis profesorul. “Cite sint?”. Domnul student le-a numarat cu grija, a rinjit sigur pe el si a dat raspunsul: “Noua”. Dupa ce l-a invitat sa le numere impreuna, profesorul si-a exprimat ingrijorarea ca-l paste re-re-ul: “Sunt doar opt”. “Si cu asta, dom’ profesor”, a zis loaza, scotind un bec din buzunar, “sint exact noua”. Entuziasmat, profesorul Indoleanu l-a felicitat pentru faptul ca nu pierduse vara degeaba si i-a acordat nota maxima: 5 cu felicitari.
(va urma)

De la Julius citire (19) Comentarii

Pe aceeaşi temă

19 Comments »

O stiu din politehnica (bucuresti).. mereu am considerat’o ca fiind “urban legend”.

Mai erau vreo doua.

Proful in examen: Iti place cravata mea?
Studentul habarnist: e superba, dom’ profesor.
Proful: Perfect… o sa ai ocazia s’o admiri si in toamna

si aia cu studentul venit imbracat in camuflaj la examen. Proful: ce’i cu tine imbracat asa?
Studentul: pai.. am venit sa impusc un 5.
Proful: Zau? Nu stiai ca sezonul de vanatoare se deschide abia in toamna? La revedere.
Asta cu becul am citit-o recent in engleza pe undeva, asa ca nici macar made in RO nu cred ca e.

Am fost in schimb in sala cand domnul profesor Rabanca de la UPB, Calculatoare (mult respect de la un fost student daca cititi, dom’ profesor), un om extrem de sobru si retinut, ne-a spus la sfarsitul ultimului curs (si inainte de examen):

“S-ar putea sa dati examenul cu altcineva. Napoleon e mort, Einstein e mort… si nici eu nu ma simt prea bine.”

Cat despre cel mai bun prieten al lui, la fel de distinsul matematician Dinca, nu pot sa spun decat ca i s-ar cuveni volume. Si intr-unul din ele s-ar regasi desigur planul domniei sale de a construi o Romanie mare putere mondiala punand monopol pe productia de patrunjel (si ulterior arma secreta, leusteanul).
10 la primul subiect cu 5 la al doilea fac 14. de fapt fac 15…
împărţit la 2 face 7.5…
sper să nu consideri că sunt un cârcotaş.
sau asta era poanta? 14 şi cu unul din buzunar fac 15…
Hehe, Politehnica din Cluj , o sursa inepuizabila de povesti. E locul în care legendele se îmbina cu realitatea.

Trebuie sa treci prin ea ca sa simți exact cum e….
Nelimitat, te prinzi greu… Si eu stiam povestea cu becul, asta nu inseamna ca nu poate fi reala si nu se poate aplica
alta legenda urbana:
profesorul urla: toatal lumea puneti pixurile si creioanele jos
toti se conformeaza, duc tezele la catedra si ies din clasa mai putin un elev care continua sa scrie
profesorul urla ce urla la el si-l atentioneaza ca-l pica.
studentul se ridica si se duce amenintator la profesor: stiti cine sunt eu?
profesorul, putin intimidat: nu
studentul baga foaia de examen INTRE foile puse anterior de colegii sai pe catedra si ranjeste fericit: exact!!
apoi pleaca.
O faza la fel de celebra printre studentii de la Universitatea Transilvania Brasov are ca actor principal pe d-nul Profesor Jakab…prenumele imi scapa, in orice caz dumnealui era trecut pe statul de plata cu prelungire de activitate deoarece implinise de mult virsta pensinarii. In orice caz, fost sportiv fiind, si urcind Colina Universitatii in fiecare zi, era in forma excelenta. Probabil la asta contribuia in vreun fel si faptul ca urla la noi cam 4 ore/zi, umplindu-ne mintile cu Tehnologia Materialelor si a Turnarii. In fine, examenul se promova foarte greu, adica trebuia SA STII. Nu accepta compromisuri, nu se putea aranja ceva cu el, ce mai, tipul perfect de comunist. In fine, intr-o sesiune de reexaminari, 2 studenti se hotarasc sa-l impiedice in vreun fel pe d-nul Jakab sa ajunga la examen, in speranta ca cel sau cei care vor veni in locul dumnealui vor fi mai ingaduitori cu stiinta, sau lipsa de stiinta din capetele studentilor. Cea mai buna idee care le-a venit celor 2 a fost sa-i traga lui Jakab un toc de bataie, nu prea tare dar nici treaba de mintuiala, atit doar cit sa-l impiedice sa se ridice din pat 2 saptamini. Partea nasoala a fost ca au luat amindoi bataie, si inca una de-aia teapana deoarece unul dintre ei s-a prezentat la examen cu un ochi invinetit si celalalt nu s-a prezentat deloc, de frica repercursiunilor. Cel care venise, saracul, se prezentase de nevoie, deoarece era ultima lui sansa, fiind student in anul II si avind nevoie de examenul din anul I ca sa promoveze in III…deh, treaba incurcata, dar cine a facut, stie. Bineinteles ca l-am descusut, am aflat care era povestea, i-am urat succes si sa ne anunte si pe noi dupa examen la ce facultate se transfera, in ce an, chestii de-astea…Bun, incepe examenul. Trebuia sa te prezinti cu carnetul, buletinul si eventual adeverinta de la secretariat, cum ca ai dreptul sa te prezinti la acel examen, d-nul Jakab fiind foarte strict in aceasta privinta. Ii ia la rind pe toti, le indica locul in banca, pe cel lovit punindu-l sa “locuiasca” in prima banca, chiar in fata dumnealui. Inainte sa ne dea subiectele, il vedem ca se apropie de banca respectivului, ii spune ceva in soapta….il vedem pe ala ca se ridica alb la fata, isi ia catrafusele si iese incet pe usa. Vreau sa va spun ca nici cind aveam 5 ani si-l asteptam pe Mos Craciun nu eram atit de nerabdator sa termin, sa ies si sa-l sun pe respectivul coleg sa aflu ce s-a intimplat! In fine, terminam, iesi pe hol, Alex statea rezemat de pervazul ferestrei si fuma linistit o tigara. Am tabarit pe el sa vedem ce i-a zis, ce-l asteapta, ce s-a intimplat. Stiti care a fost raspunsu`? O sa redau discutia dintre el si profesor, cit imi amintesc, dar fara sa pierd ideile principale:
d-nul Jakab: Unde iti e colegul?
Alex: Ce coleg?
d-nul Jabak: Cel cu care m-ati “cautat” aseara…
Alex: Noi?! Nu…nu stiu de care coleg e vorba…
d-nul Jakab: Pacat ca nu a venit…poti sa pleci, ai deja nota 6 deoarece mi-ati adus aminte de vremurile mele bune
Explicatia e simpla: domnul Jakab fusese campion universitar la box, chestie pe care noi am aflat-o dup-aia, de la d-nul asistent al dumnealui…
Totdeauna e bine sa te informezi inainte..sau poate ca nu e bine?
“alta legenda urbana:
profesorul urla: toatal lumea puneti pixurile si creioanele jos
toti se conformeaza, duc tezele la catedra si ies din clasa mai putin un elev care continua sa scrie
profesorul urla ce urla la el si-l atentioneaza ca-l pica.
studentul se ridica si se duce amenintator la profesor: stiti cine sunt eu?
profesorul, putin intimidat: nu
studentul baga foaia de examen INTRE foile puse anterior de colegii sai pe catedra si ranjeste fericit: exact!!
apoi pleaca.
Comment by d — September 3, 2008 @ 6:36 am ”

asta era intr-un filmulet pe youtube care nici macar in romana nu era. Asa zisele legende urbane circula peste tot si s-au intamplat peste tot si fiecare si le insuseste. Si pe aia cu profa cu piciorul de lemn o stiam si in mod sigur s-a intamplat si la alta facultate decat poli. Sunt ca povestile cu vanatori )
@nelimitat, fratioare, esti batut in cap, jur!
Aia cu studentul care isi pune lucrarea intre foi e dintr-o reclama straina la pepsi(sau un alt produs ,nu mai stiu exact).
@Nae :O omg super tare povestirea. bv bv
@Nae: Povestea asta cu bataia am auzit-o si la Politehnica din Cluj, dar era vorba de profesorul de electrotehnica, Mandru
s-ar putea zice ca Nelimitat…are si el…limite
@Spike In fine, sint versiuni si versiuni, facultati si facultati, oameni si oameni…
tre sa ai oleaca sange in coaie, sa te bazezi pe becul din buzunar )
uite aici si videoclipul mentionat:
http://www.youtube.com/watch?v=v4DfZ7GUNFg
buna povestea nae:P
Legenda cu Indoleanu este adevarata, chiar mi-a fost profesor in facultate (Poli Cluj) si abia asteptam ora de mate. Tipu a scos cateva carti cu bancuri si chiar el zicea ca daca ii spunem un banc care nu il stie avem examenul luat.
Mai a existat o faza tare cu un student care a venit imbracat in vanator la examen si Indoleanu l-a intrebat ce e cu costumatia. Raspunsul studentului a fost : “Am venit sa impusc un 5″.
Ei bine , a luat 10.
A fost faza cu toate carnetele aruncate pe geam si care il aduce primu are nota 5.Buluc pe coridor, primu care ajunge are nota 5, la urmatorii 3-4 studenti le trece nota 6, la urmatorii 5 studenti nota 7. Ceilalti mai asteptau la usa cu carnetu in mana sa mai creasca notele.Indoleanu intreaba: Nimeni nu mai vine? Bun, atunci la loc, dati examen.
Si au mai existat multe, pacat ca era cu patima alcoolului si de multe ori era pe holurile facultatii dus de 2 studenti. Placerea cea mai mare era sa-i luam o sticla de vodca Stalinskaia (prefetata lui) si sa il ascultam spunand bancuri. Nu mai stiu nimic de el acuma. Pacat…

Ce e scris mai sus, faza cu boxerul, este tot de la Poli Cluj si este vb de profesorul de electrotehnica (daca nu ma insel) Mandru.
Am un prieten care a facut Poli si o alta facultate la Cluj si care imi povestea de Indoleanu, exact aceleasi povesti, cu virgula … As mai adauga una din serie, dar mi se pare ca e prea licentzioasa. Oricum, la un moment dat, prin tineretzea mea tulbure, m-am dus la Libraria Universitatii sa vad ce carti noi au mai aparut. Si, cautand pe acolo, ce gasesc? Indoleanu – o carte cu bancuri. O rasfoiesc, tin minte ca era groasa. In ea, bancuri cu Bula cam fara perdea – dar genul ca se gaseau in carte cuvinte gen p**@ si p*$&@. Vremurile erau mult mai pudice, prin 1998-1999. O las in raft, nu cumpar cartea. Dupa aia, aud o poveste – cica o vecina de-a lui Indoleanu ii cumparase cartea (parca era profesoara in poveste) tot de la aceeasi librarie. A citit-o acasa si s-a oripilat. Apoi s-a intalnit pe strada cu Indoleanu si l-a intrebat – tu ai scris cartea aia de bancuri? Indoleanu, foarte mandru, a scos pieptul in fatza si a zis “Da!”. La care vecina i-a pushcat o palma zdravana. Asta a fost momentul in care, pentru mine, legenda s-a intalnit cu realitatea!