Fotache (I)

Pe Fotache l`am cunoscut acum vreo 24 de ani, in prima zi de scoala. Da, chiar in prima zi de scoala, adica atunci cand am trecut de la grupa mare de la gradinita in clasa I la scoala. A fost primul meu coleg de banca si singurul pana in clasa a III-a, cand am fost mutat de langa el din cauza ca faceam scandal.
Era cam cat mine de inalt, parea prostut si era extrem de timid.
Nu mai tin minte cum ne`am imprietenit sau ce m`a facut ca, din toata clasa aia, sa ma imprietenesc in prima zi chiar cu el, dar am fost prieteni destul de buni pana cand ne`am despartit in clasa a IV-a si n`am mai auzit nimic de el, pentru ca s`a mutat la alta scoala.

Prima amintire cu Fotache o am chiar din a doua zi de scoala cand, chiar asa timid cum era, a ajuns sa fie cunoscut de toata scoala.

Invatatoarea care avea sa ne manance la propriu patru ani din viata a fost aleasa de taica`miu. Adica am nimerit in clasa aia la cererea lui, pentru ca s`a dus si a cerut sa fiu repartizat la cea mai severa invatatoare (asta pentru ca stia ce`mi poate pielea).
In prima zi de scoala am invatat, patru ore, despre ce nu avem voie. Lista este foarte lunga, asa ca mai bine va spun ce aveam voie. Aveam voie sa ridicam mana pentru a raspunde, aveam voie sa iesim in pauza doar daca ne spunea ea acest lucru si aveam voie sa respiram (asta am dedus eu dupa ce era sa lesin pentru ca`mi tinusem respiratia).
Dupa cum stiti din filme, cand intri in puscarie, tre` sa`l bati pe unu’, ca sa vada lumea cat de serios esti tu. Ei bine, asa a facut si invatatoarea. C`o mana il ridica pe unu’ de urechi iar cu cealalta il batea cu rigla la palma pe altul. Motivul e neinteresant si nici nu`l mai tin minte, dar nu asta conteaza. Conteaza ca Fotache tremura ca varga.

A doua zi de scoala in clasa I si Fotache arata de parca venise la jupuit si uns cu sare. Era terorizat, saracu`. Nu era genul bataus sau invatat cu legea strazii, asa ca ii dadeau lacrimile numai cand vedea cum invatatoarea ridica rigla si o lovea de masa.
La un moment dat, se ridica madam si trage un urlet:
“Din momentul asta vreau sa aud doar musca! Primul care vorbeste ia zece linii la palma si sta doua ore la colt! Mainile la spate!”
Nu mai stiu daca avea dreptate pentru ca era zgomot sau doar trebuia sa stim noi cine`i seful, dar stiu ca Fotache a incremenit cu doua degete pe banca.
M`am uitat la el dar, ca si el, si eu trebuia sa tac, asa ca nu l-am mai intrebat ce anume vrea de la invatatoare si am pus mainile la spate, cum a facut toata lumea.

A inceput madam sa scrie pe tabla si noi ne uitam ca statuile la ea. Culmea era ca se auzea o musca care ne provoca tuturor rasul, dar nimeni nu putea misca nici macar un deget.
La un moment dat, ma uit iar la Fotache. Era rosu tot, ochii ii ieseau din orbite si transpiratia curgea de pe el ca Niagara.
L`am intrebat prin semne ce anume are. Nu a raspuns. Statea crispat ca statuia.
Daca am vazut ca nu scot nimic de la el, m`am intors cu fata spre tabla.
Dupa vreo 3 minute (care au trecut ca 5 ore) ma intorc iar spre Fotache. Mai avea un pic si exploda. Se fâţâia incet in banca si icnea aproape insesizabil.
“Mai, ti`e bine?”, il intreb in cea mai inceata soapta pe care am putut`o scoate vreodata.
Fotache ridica ochii in sus, trage aer adanc in piept si, dupa 2 secunde il elibereaza, impreuna cu un oftat de fericire.

Un zambet de multumire si implinire, aproape insesizabil, i`a aparut in coltul gurii. S`a uitat la mine si a dat din cap a lehamite si a zis, tot cu grija, “Acum da…”
Raspunsul m`a multumit pentru un minut. Mirosul in schimb a inceput sa ma nemultumeasca dupa ce a trecut minutul de fericire.
N`a durat mult sa`mi dau seama ca Fotache se umpluse, la propriu, de cacat si pisat, in schimb a durat mai mult pana si`a dat seama invatatoarea. Ea si`a dat seama atunci cand a vazut o balta de pisat sub catedra, pisat care inca mai picura de sub scaunul lui Fotache.
Cand a venit langa banca noastra, Fotache deja era rosu ca pachetul de Marlboro.
Atunci a izbit`o si mirosul pe care`l emana, din abundenta, Fotache. Era atat de puternic, incat iti dadea impresia ca`i iesea prin urechi.

Invatatoarea s`a transformat imediat din scorpie in zana buna si l`a luat pe bietul Fotache la intrebari.
“Vai, dar de ce n`ai spus… Trebuia sa spui ca vrei la baie, saracul de tine… Hai la baie..”
A plecat cu el la baie, da` nu mai avea ce`i face, asa ca l`a trimis acasa si s`a intors in clasa.
“Copii, nu conteaza ce se intampla, daca vreti la baie spuneti!”
N`a venit Fotache cu parintii la scoala a doua zi s`o ia la intrebari pe invatatoare. A venit dupa ce s`a mai pisat odata pe el.
Nu mai stiu ce naiba facuse si l`a trimis invatatoarea la coltul rusinii cu coiful pe cap.
“O ora stai cu fata la perete si taci!”
“Doamna invatatoare…”, spune Fotache cu jumatate de gura.
“Am zis sa taci!”, raspunde invatatoarea si loveste cu rigla in catedra de s`au cutremurat geamurile.
Atunci Fotache a inghetat si a tacut.
N`a tacut mult, doar vreo doua minute, pentru ca dup`aia a inceput sa se formeze balta sub el…

S`a transformat iar in zana buna invatatoarea, da` n`a mai tinut. A doua zi era scandal pe hol cu parintii lui Fotache, care erau cumva deranjati de faptul ca al lor copil se tot intoarce cu pantalonii pisati sau cacati de la scoala pentru ca nu`l lasa invatatoarea sa mearga la buda.
Inutil sa va spun ca din acel moment, odata la zece minute, invatatoarea (pe langa ca nu`l mai suporta si`l pedepsea de cate ori avea ocazia) il intreba pe Fotache daca are nevoie la buda si, cand acesta spunea ca nu, ii raspundea:

“Sa nu te prind ca te mai pisi pe tine, ca te bat de te caci pe tine!”