« Prison Break – ultimul weekend de asteptare

Nu vreau sa fiu Dumnezeu! (VII)

Scris de Sebastian Bargau

Acasă la mine atmosfera era de jale. Fratele mamei mele murise şi la mai puţin de patru ore murise şi mătuşa! Alti patru prieteni de-alor mei, din acelaş oraş, muriseră şi ei. Tata şi mama se pregăteau să plece la înmormântare. S-au bucurat când m-au văzut şi mi-au spus că plecăm cu maşina şi eu voi conduce. Am intrat în camera mea şi acolo am rămas pâna a doua zi dimineaţa. Am sunat-o pe Diana încercând să repar ceva, dar matuşa ei mi-a spus că nu vrea să vorbească cu mine.

A doua zi am plecat dis-de-dimineaţă. Pâna în orasul unde locuise unchiul şi matuşa mea, şi unde studia fratele meu nu erau mai mult de 170 de km. Primele ştiri ale zilei anunţau că la nivel de ţară numărul morţilor era de peste un milion. Cifra exactă nu putea fi specificată pentru că numărul creştea necontenit. Se făcea apel la oameni pentru a ajuta la săpatul gropilor, groparii de profesie fiind depaşiţi de evenimente. Mutând pe alt post am auzit ştirile BBC. Aceeaşi situaţie se înregistra peste tot în lume. Consiliul de Securitate al ONU se întrunise şi, evident, decisese formarea unei comisii care să analizeze situaţia, să găsească cauzele şi antidotul. Chiar în timpul şedinţei, reprezentantul SUA a decedat. La scurtă vreme i-au urmat reprezentantul Chinei şi al Rusiei.
Şoseaua era aproape pustie. Rar întâlneam un TIR sau o ambulanţă. Undeva, pe la jumătatea drumului, am văzut că acul indicator de la rezervor arăta că sunt pe rezervă. Am oprit la prima bezinarie şi am făcut plinul. Când am intrat să plătesc l-am văzut pe benzinar căzut peste tejghea. Era cât se poate de mort. Deşi nu mi-a plăcut, nu am avut ce face şi am plecat mai departe fără să plătesc. Acum, ştiu că ar fi fost normal şi moral să las suma în casa de marcat, dar era clar că după mine va veni un altul, care va lua tot ce găseşte!
În maşină atmosfera era mormântală. Mama era distrusă de moartea fratelui ei şi speriată că s-ar putea să urmăm noi. L-am sunat pe frate-meu, Bogdan, pe mobil să ne asigurăm că e bine. Şi el era distrus pentru ca îi muriseră cei mai buni prieteni. Nu mai ieşise din casă de ieri. Stătea acolo, speriat, cu prietena lui.
La coborârea de pe dealul dinaintea oraşului de destinaţie era să se sfârşească totul. Un TIR care mergea în faţa mea s-a pus brusc de-a curmezişul drumului, s-a răsturnat şi cisterna a explodat. Şansa noastră a fost că trecusem pe lângă el înainte de explozie. Am văzut în retrovizoare flăcările şi am simţit din greu suflul exploziei, stăpânind dificil volanul. Nici nu am mai căutat vreo explicaţie. Eram convins că şoferul murise în timp ce conducea.

Hotarâsem să plecăm înapoi imediat după înmormântarea unchiului şi mătuşii mele. Prietena fratelui meu a plecat cu trenul, în seara aceleeaşi zile, acasă. De înmormântare a trebuit să ne ocupăm noi. Pentru că în situaţii de criză se găsesc oameni care să facă bani, în schimbul unei şpăgi substanţiale am reuşit să ne îngropam rudele în aceeaşi zi. La opt seara eram toţi patru în maşină şi am plecat spre casă.
- Dacă mor, vreau să mor în patul meu, a spus tata grăbindu-ne spre casă. Pe drumul de întoarcere, aproape nimeni nu a vorbit nimic. Pe obrazul mamei mele am vazut o lacrimă. Apoi alta şi alta. Cum stătea lângă mine, i-am pus mâna pe umar şi i-am spus:
- Lasă, că nu se poate să nu se oprească toate astea!
- Eu nu voiam decât să vă văd fericiţi. Cu şcoala terminată, căsătoriţi, la casele voastre, şi apoi puteam să mor. De asta plâng, pentru că dacă tot e să mor, voi muri fără a-mi vedea îndeplinit visul.
- Hai, mami, să vezi că se termină totul, a spus şi fratele meu.
Tata aţipise de când am plecat şi nu a participat la discuţie. Poate era mai bine aşa, pentru că el suferea cu inima şi toate evenimentele îl dăduseră peste cap.
- Eu şi tatăl tău am făcut tot ceea ce am făcut pentru voi. Să aveţi voi o viaţă mai bună, să nu vă chinuiţi ca noi. Să nu porniţi ca noi, de la zero. Dar ce folos, dacă ni se arată să o sfârşim aşa. Nu am dreptate, Nicule, a spus mama.
- Nicule, nu m-ai auzit?
Am pus o frâna bruscă şi m-am întors spre bancheta din spate unde stătea tata şi fratele meu. Tata părea că doarme în continuare. Dar, Dumnezeule, nu era aşa. Tata murise!
(Va urma)

Scris de Lucian Stanciu

De la Stanciu din Tirol (26) Comentarii

Pe aceeaşi temă

26 Comments »

sunt chiar curios unde vrei sa ajungi
oricum suna interesant….
sa vedem continuarea :X
deci cei care atipesc sau doar mor, nu?
bravo…
urmatorul :X:X:X doamne ce imi place
e interesant cum moartea poate deveni oarecum monotona, oricum astept cu nerabdare sa vad cum ramai doar tu si diana pe pamant.
vor muri toti si vor ramane doar el si Diana
la momentul acuplarii in vederea procreerii, Diana va spune ca o doare capul

Lucian Stanciu, fetita ta iti va citi creatia intr-o zi, te simti bine cu gandul acesta? din cauza soacrei tale scrii acest roman foileton morbid?
sincer, pe mine ma interesa partea cu Diana. tu..deja prea o faci pe’a dumnezau..si omori tot ce ai in cale
Interesanta seria de povestioare, nu as vrea sa critic sau alt ceva (avand in vedere ca eu insumi nu am scris asa ceva) dar as sugera sa nu te axezi doar pe un fir linear al evenimentelor (drept sa iti spun la inceput mia dat senzatia ca este o intamplare cat se poate de reala). Incerca sa nu treci “abuziv” peste unele evenimente la care un om sar astepta (de exemplu in episodul de astazi ai sarit prea repede de pe drumul spre matusa, in inmormantare si apoi drumul spre casa, lasand un gol destul de urat).
In rest as vrea sa vad o noua modalitate de “a muri” atipitul intamplarile de genul asta devin cam monotone pe perioade lungi de timp, surprindene cu o nouatate .
Toate cele bune, si la episoade cat mai interesante.
Hmmm. Vreau sa depasim momentele cu mortii… Deja sunt trei episoade de cand moare lumea pe capete. Incepe sa fie monoton. Oricum mi s-a parut funny ca ai omorat pe american rus si chinez .
era un vis, nu?
Chiar ma intreb ce explicatie o sa dai pentru toate mortile astea .. sa moara asa multi oameni in toata lumea ? wtf ? …un virus nou care actioneaza doar asupra unei/unor grupe de sange ? asta ar fi destul de plauzibil dupa mine … na’ uite ca am rezolvat si misterul cu care se confrunta comisia )
antidot … o alcoolemie de minim 1 la mie .. pentru grupa/grupele de sange afectata/afectate
@Ovi
explicatia e simpla: cei care fac sex in 2 sau mai multi mor, dar tu nu iti fa griji, Diana si sora stangii te- au salvat. Acuma ajunge cu partea horror ca-i dai la Scaraotchi idei si mai intoarce poveasta catre ceva comic. Tine-o infipta ca ai cu cine si cu ce! Jumbo
era un VISURAT………….
Mie imi place, dar preferam ceva mai real. Oricum, nu ai vazut si tu filmul acela…am un laspus acum…cand ramane ala ingur pe planeta…in fine. Next…
antidot – sex cu Diana, urjent. A se lua antidotul la fiecare 6 ore!
dude . . . !?! te duci km departe . . . ai grija
cred că faza e cam aşa: e un visurât… (lucru foarte probabil…şi o încheiere demnă de SF- happy end
mor doar cei care aţipesc nu? ajungi tu undeva… şi la sfârşitul serialului, vom rămâne toţi cu gura căscată şi vom spune :aaaaahaaaaaa, deci asta era!
bravo!
seamana un pic cu “the happening” dar e nice. asteptam restul.
man, e creapy rau de tot…uite, am un amic langa mine care a atipit…ma duc sa vad daca nu a murit….astept finalul apoteotic al Apocalipsei pe care ti-ai inchipuit-o…..iti recomand filmul “On The Beach” cu Armand Assante…e cam aceiasi chestie, dar acolo e vorba de un razboi nuclear din care doar Australia scapa..dar nu de tot..te las sa-l vezi ca e tare de tot…..astept”the grand finally”!!!!
Ma intreb cate episoade sunt. Este scris foarte bine, insa impartit in atatea episoade in care personajele cu fac altceva decat sa moara…. monoton si plictisitor. Daca ar fi de ex o nuvela, sa scrii 10 pagini in care vrei sa descrii cat mare e tragedia, nu pare mare lucru. Dar intr’un serial pe un blog…
Mie imi place! este bine scris, ma face curioasa si astept nerabdatoare continuarea!
Cred ca e necesar un bruce willis in serialul tau (sau macar un sergiu nicolaescu)….sa mai salveze ce se mai poate. Poate in final raman doar doua personaje (diana si autorul) …oricum serialul asta pare o combinatie de fime (apocalipsa, the day after tommorow, i am legend, X-files,etc…). Cred ca in final te trezesti …si diana nu mai merge la cabana (sau o refuzi tu de teama sa nu vina apocalipsa). Oricum merita urmarit serialul, chiar daca nu se ridica la nivelul celorlalte (parerea mea).
Imi aduce aminte de o carte a lui King…nu mai stiu exact care xD
@Elena
Cartea respectiva e The Stand (Apocalipsa, editura Nemira). Mi-a placut la maxim.
Mama, ce COSHMAR ai avut …