Nu vreau sa fiu Dumnezeu! (III)

Chiar dacă oraşul nostru bate spre suta de mii de locuitori, majoritatea oamenilor se cunosc unul pe altul. Cu atât mai mult, Diana devenise aproape o vedetă. Cu atâţia băieţi îndrăgostiţi de ea, deja era suficient să spui Diana, că toţi ştiau de cine vorbeşti. Era ACEA Diana!
Cabana alor mei era într-un loc de agrement destul de populat, drept pentru care şansele de a fi văzuţi acolo împreună erau considerabile. Faptul că ea acceptase acest să vină cu mine – doar cu mine! – acolo, în condiţiile în care doar a fi singuri acolo echivala, pentru mine, cu stabilirea unei relaţii intime, îmi dădea mari speranţe. Cu atât mai mult cu cât de când Diana apăruse în oraş, pentru mine restul fetelor parcă dispăruseră. După ce îmi petrecusem seri în şir la cabană singur sau cu prietenii, privind cerul înstelat şi gândindu-mă la ce aş face dacă Diana ar fi acolo, acum eram la doar câteva ore distanţă de transformarea visului în realitate. Din acest motiv am refuzat să merg vineri seara în clubul de la poalele Cetăţii, loc de întâlnire al grupului din care făceam parte. De frica unei nefaste întâmplări care ar fi putut să-mi spulbere sâmbăta vieţii mele, nu mă destăinuiesm nici celor mai buni prieteni. De aceea, seara de vineri mi-am petrecut-o acasă, cu ochii pe posterul cu Diana, numărând orele care mă despărţeau de miezul zilei de sâmbătă.

Cu un sfert de oră înainte de ora 12 eram în faţa blocului Dianei. În portbagaj aveam o geantă frigorifică garnisită cu carne de pui, porc şi vită. Aveam şi salam, brânză, şuncă, roşii, castraveţi, ardei pentru o gustare frugală şi slănină pentru uns grătarul. De băut am luat vodcă pentru mine, sucuri dintre cele mai variate şi vin şi apă minerală. În completarea cărnii, burduşisem geanta frigorifică cu pungi de gheaţă.
Diana a fost punctuală. Când s-a urcat în maşină am observat că nu poartă sutien pe sub tricoul subţire. Speram să fie adepta “top-less”- ului. După ce ne-am salutat, m-a întrebat candid:
- Ce-ţi mai face măseaua?
- E bine. O să-ţi fiu recunoscător o viaţă pentru că m-ai convins să merg la dentist.
- Da, dar dacă nu promiteam că vin azi la cabană nu te duceai.
- Aşa-i, dar sper că nu vii doar pentru că mi-ai promis. Sper că îţi face plăcere.
- Asta depinde de tine. Sper că nu mă vei face să regret. Oricum, am deja nişte mustrări de conştiinţă pentru că mergem singuri acolo.
Până la cabană nu era drum lung. În schimb urcuşul era foarte abrupt şi mă uitam des la ceasul de la bordul maşinii care arăta temperatura apei din motor. Deh, Mercedesul avea vreo 18 ani vechime, maşină de student… Tot pentru Diana făcusem şi reparaţia maşinii, care altfel ar fi zăcut mult şi bine. Reuşisem să-l capacitez şi pe tata, care a scos rapid banii din buzunar, înţelegând despre ce eveniment este vorba. Drept urmare am ajuns cu bine, scăpând de dogoarea care pusese stăpânire pe oraş după zile întregi de ploi. Am deschis poarta şi am băgat maşina în curte, sub viţa de vie, la umbră. Am descărcat şi am despachetat rapid. Diana s-a aşezat oarecum timidă pe una dintre cele două bănci ale mesei lungi din filigoria proaspăt construită. Tactic, m-am aşezat vis-a-vis de ea. Nu doream sub nici o formă să forţez nota. Sau să o supăr şi să o determin să plece, căci chiar şi pe jos oraşul era aproape.
Totul părea să îmi fie favorabil. Vremea era superbă, la cabană aveam de toate şi Diana m-a anunţat, după ce am spus sentenţios că doar eu voi pregăti mâncarea, că va face plajă. M-a rugat să-i întind o rogojină şi nonşalantă şi-a dat jos tricoul rămânând doar în slip. Ca să nu stau să mă holbez ca viţelul la poarta nouă, am început să îmi fac de lucru la grătar. Am făcut focul trăgând cu ochiul la Diana. Consideram razele soarelui norocoase pentru că îi pot îmbrăţişa trupul. Mintea îmi lucra febril şi imaginaţia mi-o lua razna, lucru care devenea vizibil după umflătura din slipul meu. Cum aprinsesem focul am avut motiv să torn o găleată de apă rece din fântână pe mine ca să mă potolesc. Îmi repetam în minte că nu trebuie să sar cumva calul.
Diana a pornit radioul de la combină. Ca un făcut, pe postul pe care era fixat se difuza muzică romantică. Am avut o intenţie să o invit la un blues, dar nu am făcut-o. Mi-era frică de un refuz sau de reacţia slipului meu în momentul în care aş fi avut-o aproape goală în braţe. Am renunţat, sau mai bine zis am amânat mintal momentul.
Aşa cum prevăzusem, Diana prefera orice înafară de carne de porc. I-am prăjit la grătar un piept de pui şi o bucată de carne de viţel şi mie mi-am făcut două grătare din ceafă de porc. Am tras o salată cu de toate şi am pus masa. Când ne-am aşezat şi ne-am urat poftă bună muzica de la radio s-a oprit brusc:
“Întrerupem programul muzical pentru a vă anunţa o ştire de ultimă oră. De la spitalul judeţean am fost informaţi că azi au fost înregistrate 21 de decese cu cauze necunoscute. Medicul legist lucrează la autopsierea cadavrelor. Surprinzător este, conform datelor primite de la direcţia judeţeană de sănătate, că şi în restul oraşelor din judeţ au fost semnalate decese care depăşesc cu mult media zilnică. Vom reveni cu amănunte.”
(Va urma)

Scris de Lucian Stanciu