Securistul tot securist ramane…

Am avut ocazia, zilele trecute, sa intalnesc un securist declarat (nu pe Felix, ca ala este securist DOVEDIT, nu s`a DECLARAT el). Are vreo 65-70 de ani si nu se mai rusineaza de trecutul sau. Asta a fost, asta stie si el ca a fost, asta stiam si eu, asta stie toata lumea. Cu alte cuvinte, asta este.
Alea erau vremurile, a facut tot ce`a putut sa`i fie lui bine (asa cum si in zilele noastre sunt unii care si`ar vinde si mama pentru pretul corect) si a tras dup`aia.
Spre deosebire de javre, omu` a facut puscarie pentru c`a fost securist. Nu si`a facut trust de presa, nu a avut miliarde ascunse. Sta intr`un bloc cu patru etaje la etajul trei, intr`o zona nici prea buna, dar nici prea rea, are si un pic de pensie din care`si plateste toate celea, nu are cinci gipane si nici cu Maybach`ul nu merge la piata.
Asta`mi spune ca n`a fost chiar cine stie ce sef p`acolo pentru ca, daca era, acu` era plin de bani, avea masini, case, servitori si trust de presa, afaceri de miliarde si nu statea nici o secunda la bulau.
Nu`i voi da numele, pentru ca merita sa fie uitat. Omul a platit cu ani grei de inchisoare pentru ce a facut, astfel incat are o scuza, nu ca altii (se`aude, Gavrila?).

Ce m`a surprins a fost altceva. Fara sa fi stiut ca`i fost securist, mi`am dat seama ca a lucrat acolo in momentul in care a intrat in camera. Inalt, ochi albastri, privire cercetatoare… Stia tot ce era in camera aia inainte sa termine de inchis usa. Era foarte calm, zambitor, cu o stare de spirit de`ti venea sa faci bairam. Avea o voce mieroasa, linistita, clipea destul de rar si te privea numai in ochi.
La o ora dupa prezentari retinuse numele fiecaruia (e de mirare la varsta lui) si a dedus din conversatii si de unde suntem fiecare si cam cu ce ne ocupam, dar si cu ce “nu ne ocupam”… Nu a trebuit nimeni sa`i spuna cati ani are, pentru ca stia deja doar uitandu`se la noi. Dupa vreo cateva beri, a inceput sa ne povesteasca despre metodele pe care le aplica pentru a umple puscariile sau a racola informatori.
Treaba era simpla.

Il prindea pe unu` cu ceva minor si il scotea la bere. Il imbata bine si apoi ii oferea 2-3 sute de lei pe luna pentru a da informatii despre unu`, despre altu`… Erau destui care refuzau, pentru ca trebuia sa mearga sa semneze pentru acele informatii. In functie de dispozitia in care era, te lasa in pace si te mai aborda sau te ridica si te ducea vreo doua zile unde stia el…
Si uite asa isi facea reteaua.
Daca nu muscai, iti facea o vizita acasa. Nu aveai cum sa nu`l primesti, normal. Si mai o bere, mai un suc, mai o tigara, si remarca ce televizor frumos ai, chiar daca era o nenorocire de Diamant sau Orion.
Si uitandu`se asa la el, prin gaurile din carcasa scapa ceva. Ceva care transmitea la receptorul din masina din fata blocului.
Ca d`aia se mira acu` unii cum d`au fost saltati la doua minute dupa ce au pornit radioul pe Europa Libera…

Am baut destul de putin cu el si n`a apucat sa ne povesteasca tot ce stia… Dar se vedea dupa fata lui ca nu el ne povestea, ci noi ii dadeam informatii. Nu mai avea ce face cu ele, dar obisnuinta…

Vorba aia: Un caine batran nu mai invata trucuri noi…