Amintiri (V)

Inainte de inceperea urmatorului serial despre un alt personaj pitoresc, Fotache, voi continua cu un nou episod din Amintiri.
Nu voi mentiona orasul in care a avut loc aceasta aventura (nu este vorba de Iasi) iar numele personajelor nu vor fi reale, pentru ca inca mai e scandal din cauza asta in zona…

Cu ceva timp in urma am ajuns in posesia unui telefon care le stia (la acea vreme) pe toate. Mai exact, un Nokia 3650. Arata ciudat, avea tastatura de tot cacatul, dar se puteau instala pe el niste programe de ramaneai masca.
Unul dintre acest programe se numea IRemote si, timp de cel putin o luna, a fost modalitatea prin care ne distram enorm.
Acel program, pentru cei care nu stiu, transforma telefonul mobil intr`o telecomanda universala, folosind ca mijloc de comunicare cu televizorul portul infrarosu cu care era dotat.

Ne`au injurat zeci de vanzatori din Altex, Domo, Flanco si, mai ales, Cosmo. Nu ne`au injurat pe fata pentru ca nu stiau ca noi suntem de vina, dar cineva trebuia sa primeasca toata acea carne, nu?
Distractia a inceput cu un simplu test. Doream sa stim daca merge nenorocirea de program, asa ca am mers in Altex, ca era mai aproape.
Ajunsi acolo ne`am oprit la raionul cu televizoare si ne`am apucat de testat programul de pe telefon.
Stupoare.
A stins patru televizoare dintr`o singura apasare de buton.
“Ba!! Merge!”, i`am spus lui A.
Am inceput sa chicotim cand a aparut nefericitul care avea grija de raion. Sta ala si se uita la televizoarele stinse, se scarpina in cap si se apuca de verificat prizele. Prizele functionau. Cauta telecomenzile si le redeschide. Rasufla usurat si se intoarce; ne vede uitandu`ne la el.
“Va pot ajuta cu ceva?”
“Nu, multumim. Ne… descurcam singuri”, raspunde S, abia abtinandu`si rasul.
“Televizorul ala cat costa?”, intreaba A.
Apas pe buton si iar se sting cele patru televizoare.
Sa`i pice fata lu` ala. Iar ia telecomanda si iar le deschide.
“Pai sa stiti, cam atat costa…”
Iar se inchide televizorul. Ala sa moara acolo.
“Asta cred ca are o problema, sa va arat altele”, spune si ne trage spre alt perete cu televizoare.
A si S se`apuca de intrebat specificatii, diagonale, etc, pana gaseam eu frecventa pe care mergeau alea.
Se inchide iar jumatate de perete de televizoare.

Omu` facea spume.
“E… de la retea! Avem probleme cu curentul!”, spune dupa ce gaseste solutia salvatoare.
“Si restul de ce merg?”, intreaba foarte serios A.
“Pai…”
“Mda, m`am lamurit, hai sa mergem.”, spune S si se indreapta spre iesire.
Am plecat si noi dupa el si am inceput sa radem afara.
“Deci merge telecomanda, asta`i bine”, spun eu si plecam spre casa.
Pana sa ajungem acasa, A (care era mai inalt), a mai stins vreo trei televizoare de la niste amarati care se uitau la meci si singurul lor ghinion era ca stateau la parter…
In fine.

Zilele urmatoare, deja devenise sport. Cum incerca vreunu` sa vanda un televizor, ba se dadea la maxim singur, ba se inchidea, ba se schimba programul… A fost nebunie mare. Nici un Flanco, Domo, Altex sau Cosmo n`a vandut in acea perioada vreun televizor. Turbau aia si nu stiau ce se intampla. Te vedeau vorbind la telefon si se inchideau televizoarele in momentul in care treceai pe langa ele ca`n videoclipul lui Michael Jackson.
Totul a culminat cu o seara. O seara in care mi`am si vandut telefonul triplu decat l`am cumparat.
A aparut T si a zis ca vrea sa`l cumpere, pentru ca a auzit ce poate face. I`am zis ca nu`l dau, dar a marit pretul pana cand chiar n`am putut refuza. Imi cumparam trei telefoane noi cu banii aia.
Am zis da si am vrut sa i`l dau.
“Vreau sa`l testez, nu merg pe incredere…”, zice T.

“Prietene, e 12 noaptea, unde naiba vrei sa ti`l testez? Toate magazinele sunt inchise…”, ii raspund.
“Auzi, hai la Cosmo, ca astia au un perete de televizoare aprinse in vitrina”, imi spune S.
Am plecat la Cosmo.
Acolo, ce sa vezi. Vreo 20 de televizoare in vitrina. Erau stinse, dar bagate in priza pentru ca aveau ledul rosu aprins.
Am cautat frecventa si am deschis un televizor.
“Uite banii!” imi spune T si imi intinde lovelele.
Am luat banii, mi`am scos cartela din telefon si i`am dat aparatul.
Si`a pus cartela lui, l`a pornit si a inceput sa se joace cu televizoarele.
“Bai, noi plecam la o bere, vii? Dau eu”, ii spun.
“Nu, lasa, poate mai incolo”, imi raspunde T cu ochii in telefon.

Am plecat sa bem, doar nu era sa`l asteptam. Ne`am intors dupa vreo ora si ce sa vezi.
In fata la Cosmo lume cat incape. Toti boschetarii din zona, pustanii care mai erau pe`afara, niste cocalari si vreo doi-trei politai care incercau sa`i imprastie.
De ce?
Pentru ca pe toate televizoarele din vitrina de la Cosmo era un singur program cu sunetul dat la maxim: ala cu filme porno.
Toti labagiii erau acolo si comentau fazele. Apoi ne`am dat seama ca e opera lui T. Pentru ca l`am vazut stand la vreo 20 de metri si razand cu gura pana la urechi.
A urmat apoi ancheta, amenda pentru Cosmo, etc… Din cate stiu, nici pana in ziua de azi nu se stie cine ce si cum, da` un lucru e sigur: Pana la ora 9 dimineata au stat televizoarele alea deschise cu sonorul la maxim si cu pornaciuni pe toata vitrina.

Si d`aia s`au mirat cei de la liceul de langa pentru ca n`a venit nici un elev la prima ora…