Ghid practic: Cum cumperi vinerea Adevarul »

Copilarie traita la maxim

Scris de VisUrat

Am remarcat ca, in ultimii ani, nu am mai vazut copii care sa-si traiasca la maxim copilaria, asa cum a avut generatia mea privilegiul.
Nu mai vezi copii sarind coarda, jucand ascunsa, prinsa sau somata. Nu-i mai vezi sarind sotronul sau aruncand cu o minge in cele noua pietre asezate una peste alta pe treptele blocului. Nu mai vezi copii jucand liniuta sau gropicica, nu mai vezi copii facand colectie de surprize de la guma de mestecat, nu-i mai vezi facand roboti din pachete de tigari sau alergand cu o sarma indoita dupa o roata de cauciuc de la un carucior de butelie dezmembrat.
Nu mai vezi copii jucand o patratica, nu-i mai auzi strigand “Tara tara vrem ostasi!”. Nu ii mai vezi la cofetarie, nu-i mai vezi urmarind desene animate, in afara de cele de pe emtivi.
Nu-i mai vezi ungand cu marmelada clanta mosneagului de la etajul unu, mosneag care nu-i lasa sa bata mingea in fata blocului. Nu-i mai vezi cu prastia cu scoabe in mana, cautand sa tinteasca picioarele fetelor care trec pe strada. Nu-i mai vezi umpland mingi cu pietre si apoi strigand la trecatori, care devin automat victime, “Nenea, ne dati si noua mingea?”.
Nu-i mai vezi tragand o fata de codite sau cerand prietenia unei colege pe care vor sa o pupe.
Nu-i mai vezi umpland jumatate de balta cu caramizi pana la nivelul apei, apoi asezati pe caramizi rad de trecatorii care au impresia ca-i apa mica si calca bizuit in apa de 20 de centimetri adancime. Nu-i mai vezi asezati dupa o poarta mare de tabla aruncand cu caramizi in ea atunci cand trece vreun pieton pe langa.
Nu-i mai vezi iarna facand oameni de zapada sau batandu-se cu bulgari dupa ce au terminat de construit cazematele din zapada. Nu-i mai vezi aruncand o galeata cu apa pe treptele blocului si asteptand sa inghete, apoi fugind acasa dupa ce aluneca si cade primul vecin.
Nu-i mai vezi distrandu-se asa cum te-ai distrat si tu.
Nu.
Ii vezi vorbind la telefonul mobil, ii vezi in baruri, ii auzi vorbind despre bani, muzica, gagici sau filme. Ii vezi lipiti ore in sir de monitorul unui calculator cu mouse-ul in mana, ii auzi laudandu-se cum ca-s in topul celor mai buni jucatori de Counterstrike, Lineage sau WOW. Ii vezi fumand in fata scolii, fara sa le pese de profesorii care trec pe langa ei.
Si tu te bucuri ca ai avut parte de o copilarie adevarata.

Dar te intristezi cand iti dai seama ce-i asteapta pe copiii tai.

personal (23) Comentarii

23 Comments »

Trist, dar adevărat. Cum ai spus şi tu, ne bucurăm că ne-am trăit copilpăria într-un mod plăcut, dar ne îngrozim când ne gândim la pregeniturile noastre. Trist, foarte trist.
eh ce vremuri….. si daca tot suntem nostalgici, multi o stiti dar merita ascultata )
Noi beam brifcor mancam topic topi-top sau jelibon
Ei se stramba cand aud de crina sau bonibon
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu LOL
Ei nu se mai joaca frunza, nici tzarile sau shotron
Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantzei, baba oarba
Ei au altele in cap atunci cand aud de “capra”
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam email noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fatza – anu’ trecut
2 copii mancau bomboane in fatza scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
Iar voi plecati, o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era…
Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea fara sa stim ce inseamna
Antante dizemane pe dizemane compane antante
Ne-ascundeam de parintzi sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam Ciresarii, amintirile lui Creanga
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtitza Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urm-acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu-”a fost o data”
Poate-s io nostalgic si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi
Eram la o bere-n fatza – anu’ trecut
2 copii in fatza scarii se jucau tenis razand
Toate bune si frumoase pana la ultimul sut
Am vazut mingea-n gradina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
Sa le spun: In p**a mea
Noi plangeam o saptamana atunci cand ni se spargea
Iar voi plecati o aruncati va doare fix in c*r de ea
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stitï cum era…
iar melodia o aveti aici
http://www.youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU
leasa dragos- diferente
pfai, si ce mai jucam… ce vremuri!
Moama .. catamai poemu
Vreme trece , vreme vine .
Mi-aduc aminte când ne băteam cu vecinii cu puşti confecţionate din mai ştiu eu ce tub-uri , cu strugurii lui bunicu . Şi ce ne mai certa . Erau alte vremuri . Lumea nu era atât de stresată , nu erau atâtea posibilităţi . Aveai puţini bani şi erai fericit când puteai să-ţi iei o ciocolată sau o bomboană de la magazin .
În ziua de azi copilăretu e numa cu nasu-n PC , bloguieşte în loc să stea pe afară şi alte cele . Gata romantismu , acu e sexu , gata bătaia cu pernele acu e pron-ul ..
E normal, vremurile se schimba. Toti ne (va) lamentam (lamentati). Singurul motiv pentru care voi ati copilarit la fel ca si parintii vostri, iar parintii vostri intr-o oarecare masura ca bunicii vostri a fost comunismul, care a tinut timpul pe loc.
In tarile capitaliste cei din generatia noastra nu au copilarit ca noi, ci au fost (cum este firesc) o generatie de tranzitie intre generatia parintilor nostri si cea a copiilor nostri. Ei se jucau cu action figures, Atari, unii mai aveau C64, etc. Iar noi ne jucam cu mingea pentru ca altceva nu se gasea.
Ceea ce se intampla acum este normal. Si melancolia noastra e normala, doar ca mi se pare cel putin ciudat sa deplangi faptul ca in ziua de azi copiii nu mai au apucaturi care sa-i deranjeze pe altii (marmelada, mingi cu pietre, prastii). Noi le-am avut. Si ia uite ce generatie fabuloasa suntem.
acuma copilashii sunt la pc shi distrug tastaura p jocuri sau p net uitandu-se la filme porno .. shi pachetele d tzigari acuma dupa c le fumeaza numai fac robotzei din ele
eu ma bucur de copilaria pe care am avut-o ..nu regret nimic …poate ca doar …se lua curentul …in timpul serialului norii negri …:))
am impresia ca te cam repeti…. asta e al 2 post pe care il citesc si l-am citit si acum 2-3 ani…ca si ala cu dihania in bucatarie….
exact asta voiam sa spun dar nu despre visurat =)) dar anual citesc undeva un articol de genu` )
IMI VENEA SA-I STRANG DE GAT =)) dar n-am jucat destul GTA VICE CITY
De la generatia asta care a prins direct calculatorul evoluat pe care joaca arata cam ca si realitatea si de la 2 ani sunt cu mouse-ul in mana de la jocuri de copii la jocuri la care nimeni nu se mai uita la varsta minima la care ar trebui jucat … pe unii ii marcheaza, altii probabil sunt marcati de la natura =)
e daca zici tu ) eu de exemplu uneori cand mai ii cineva afara pe care il cunosc vin si eu jucam un ping-pong,table sau o galateana daca suntem mai multi
va dati seama ca pustii de azi rad de noi cand le spunem cu ce ne omoram timpul cand eram ca ei.. pentru ei asta e copilaria…. sa stea prin baruri, sa innebuneasca scuterele prin parcari la doispe noa[tea, spre disperarea locatarilor…copiii lor, cu siguranta, vor rade de asemenea apucaturi…
si, da, mi-a placut copilaria mea, mi-a placut sa bat campii, la propriu, si dealurile si sa joc toate jocurile posibile.
Trece vremea, bai visule, asta e adevarul. Noi nu aveam bani, jucarii si dulciuri nu prea se gaseau, nu existau internet, calculatoare, desene animate (era “minunatul” program de televiziune de 2-3 ore din care mai bine de jumatate erau cu ceausescu). Nu vedeau parintii la stiri atatea rapiri, crime, abuzuri etc (la ora 5 mai ales) si nu le era frica sa ne lase afara sa ne jucam, chiar si cu copii pe care nu ii stiau. Eram inapoiati, insa socializam si ne simtam bine la aer. Societatea a evoluat puternic dupa anii 90. Noi nu am avut tranzitie, a fost o ruptura. Acum parintii au bani, exista supermarketuri, internet, calculatoare, cartoon network si alte posturi asemenea. Tin minte cand ne-am pus cablu prima data, eram prin clasa a 4-a cred, si abia incepuse vacanta de vara, am stat cateva zile numai in casa, pe cartoon network, au trebuit ai mei sa ma culce cu forta. Acum nu mai poti juca fotbal in curtea scolii, ca nu mai ai voie si te da gardianul afara. Nu mai poti juca nici pe strada sau in parcari, ca sunt multe masini si nu mai ai loc. Si pana la urma, e mult mai simplu din fata calculatorui, nu? Eventual mancand chipsuri. Chiar, cine mai stie chipsurile alea Hali Lulu parca, de aparusera imediat dupa revolutie, alea de-ti spunea in reclama sa mananci 4-5 pungi pe zi pentru ca totul sa fie ok?
La 17 ani, cred ca sunt ultimul care a mia prins genul asta de copilarie. In apropiere de blocul meu e o cale ferata, si din cand in cand mai veneau trenuri cu gume de mestecat din Turcia. Cu fotbalisti. sa vezi aventuri cu furatu din tren de gume turcesti expirate. Apoi le vindeam intre noi ) .
Eu cred ca o mare parte din vina o au parintii. Am un vecin care nu l-a lasat taica-su afara, singur, pana la 12 ani. In fata blocului. Eu la 7 ani aveam deja gasca. Si aveam si calculator(586-le si acum il mai am), engleza am invatat-o uitandu-ma la cartoon network si mai mergeam si la tara ca e aproape. Si acolo ce copilarie frumoasa. Cu padurea aproape, cu nisipul de la poarta(sat de zidari) si cu multe altele.
Ca ziceam de parinti, mai cunosc pe cineva care are o fetita de 10 ani. Si acum doar cu maica-sa. La 10 ani trebuie sa fie cineva care sa o duca si sa o ia de la scoala(si sta la tara!), si tre sa fie cineva acasa, pt ca ea nu sta singura niciodata. De ce? Ca ii este frica ei, si maica-sa nu vrea sa o supere. In schimb, mananca foarte mult si parintii o incurajeaza. Mananca si cere doar pt ca are ala si vrea sa aibe si ea. Ah si are hi5. Si vreo 5 iduri de mess.
Pai daca-mi trimit copilu’ afara cu roata -n bat…o sa-l strige toti “retardatu’”… Cred ca la vremuri noi,copii noi…Important este sa le umplem timpul si cu altceva,nu numai computer si maidan…Sport,lectura,calatorii…
suntem in era calculatoarelor ..
Se pare ca esti masochist din moment ce ai fi vrut sa dai tu acum cu sutul intr-o minge plina de pietre, sa calci in 20cm de apa, sa ti se unga clanta cu marmelada, etc. Ca sa-ti traiesti si tu batranetea la maxim Da’ asta e de-acu’. O sa trebuiasca sa te multumesti cu telenovelele de la TV.
ce amintiri frate….
No comment suntem niste mosi/babe
http://www.youtube.com/watch?v=XqkVykMPl3U&NR=1
Mai stiti cum era simbata (sau duminica) cind un parinte striga “Deseneeeee!” si brusc strazile erau goale. Savuram 10-15 min de Tom si Jerry si dupa aia, iar in strada.:)
a scris mai sus myke ca e ultimul.nu esti ultimul, eu am 16, si mai cunosc inca 2 persoane de 14 jumate care au prins asa ceva.Aia cred ca sunt ultimii. Care intra acuma a 9-a la liceu. Eu ma uit la astia mici (ca eu oi fi mare) si ma gandesc daca ei fac la 12 ani ce faceam noi la 14..la 20 ce o sa mai faca? Ce facem noi la 30?
stii cum se joaca pustii de azi “de-a v-ati ascunselea” ? Se pun toti pe invisible si unu ii cauta in lista
Eu habar n-am care este statistica celor care stau in fata monitoruli vs. cei care ies pe-afara. Insa ce pot sa spun este ca, cel putin in Timisoara, parcurile sunt pline, terenurile de fotbal, baschet, tenis de picior, de camp, terenurile pentru ciclism acrobatic, role, etc. sunt pline. Nu ai loc sa arunci un ac. Si sunt pline de dimineata(cand ma duc la lucru) pana seara(cand ma intorc). Asta pe perioada verii, a vacantei. In rest, sunt pline inceopand de pe la ora 2-3. Deci copii inca iasa pea afara. Si pe vremea mea erau cei care incepeau sa umble prin vbirturi de pe la 12 ani, intai chibiti pe la mesele de joc, dupa care treceau la categorii mai “grele” . Nu cred ca junii din ziua de azi isi pierd copilaria. Cred ca o au mai fericita, cu mai multe optiuni si cu mai multe modalitati de a-si dezvolta aptitudinile.
Apropos, nu vad cu ce e mai bun statul pe caramazi intr-o balta fata de datul de mesaje cu telefonul mobil. Nu vad de ce turnatul de apa, iarna, pe scarile blocului e un lucru bun. e cel putin o imbecilitate sa faci asa ceva(nu ca eu nu le-as fi facut ) ). Iar nostalgia celui cu poemul, care ar vrea ca si acum copii sa bea brifcor, sa aiba o minge belita si semidistrusa, sa manance o banana la 2 ani este cat se poate de deplasata. Care-i diferenta intre brifcor si cola? Care-i diferenta intre bomboanele ceausiste si cele de acum? Iti spun eu care: calitatea. Si-mi dadeam seama de asta cand mai primeam cate o ciocolata din Vest, pe vremea impuscatului. As fi dat orice sa am mai multa.
Cat despre mingea pierduta dupa care plangeai…ce era asa de fain la asta? Nu imi raspunde cu mintea de acum, pentru ca acum, indiferent de situatie, mingea nu mai reprezinta o prioritate pentru tine. Gandeste-te cum te simteai pe atunci si cate zile tinea frustrarea(probabil pana atunci cand te razbunai pe mos)
Exemplu, cea mai tare faa a fost cand baba Domnica a vrut sa ne taie mingea cu toporul. A dat in minge si i-a sarit totporul inapoi in cap. Atunci radeam, dar acum imi dau seama ca putea iesi naspa ).