Comentarii literare si sportive

Scris de Julius Constantinescu

Cind eram mic, vroiam sa ma fac, atunci cind o sa fiu mare, comentator sportiv (realizasem deja ca in comunism nu poti sa ajungi imparat – si, chiar daca ai fi reusit, nu-ti folosea la nimic, pentru ca Republica Socialista Romania, fiind un bastion al pacii, nu era locul ideal pentru un geniu militar).
In anii ’80, cind eram eu mic, comentariul sportiv era, la fel ca fotbalul, in faza romantica. Nu existau comentariile tehniciste de astazi, nu existau Andrei Vochin si Cornel Dinu si nu se inventasera termenii de “verticalizare” si “fluidizare pe flancuri” (de fapt, tehnic vorbind, Dinu si Vochin existau, dar primul nu sub forma de profesor, iar micutul Andrei se juca de-a altceva, ca sigur n-avea loc in nici o echipa daca nu era proprietar de minge de piele). Comentariul sportiv mergea inca pe multa metafora (e drept, vorbim de perioada anterioara lui Ionel Stoica, autorul memorabilului vers “iarba verde a gazonului”), iar un meci de fotbal se transmitea, practic, cu ajutorul a doar 15-20 de expresii.
Toate transmisiile directe incepeau cu “bine ati venit pe cochetul stadion…”, dupa care “se treceau in revista cele doua formatii” (de regula, echipa mai slaba era prezentata drept “mica, dar inimoasa echipa”). Executiile tehnice cunoscute erau “torpila” (actualul trasor sau, in traducerea lui Emil Gradinescu, “un sut sanatos, dragi prieteni”), “centrarea-covrig” (actuala “centrare utilizabila”) si “pasa telefonata” (echivalentul pasei inteligente de astazi). Orice plonjon al portarului era o “robinsonada”, iar doua driblinguri la rind desemnau o “cascada de driblinguri” (la noi pe maidan, cascada de driblinguri era marcata intotdeauna prin cuvintele: “v-am facut mucii haturi, baaa!”).
Dar cea mai frumoasa expresie folosita de comentatorii de fotbal din anii ’80 era “mingea trece peste un buchet de jucatori”. Cam cum arata un buchetel format din Bumbescu, Iovan si Coras, va las sa va imaginati singuri.