Politistul rural si baletul rus

Scris de Julius Constantinescu

Duminica trecuta, un Logan albastru cu numar de Bucuresti loveste o fetita pe o trecere de pietoni, in 2 Mai. Fetita nu e in stare grava, dar ramine intinsa pe asfalt pentru ca nu poate fi miscata pina cind nu vine salvarea. Cu atita lume in jurul ei (romanul s-a nascut doctor, cel putin trei duzini de doctori ii luau aerul), fetita intra in soc si incepe sa plinga. Soferul, un tip sensibil, nu suporta scena si-o sterge de la locul accidentului.

Romanul, care s-a nascut si automobilist, trage imediat concluzia ca, daca nu era baut, e prost c-a fugit de la locul accidentului. Rezulta ca, daca era baut, e destept, afirmatie la care subscriu si eu, pentru ca, atunci cind vreo 30 de insi ti-au vazut numarul si fugi de la locul accidentului, e clar ca nu poti fi decit un tip destept.

In toata aceasta multime de prosti, apar, in sfirsit, si niste tipi care isi foloseau capul pentru gindit, nu pentru emis cugetari de accidente si alte dezastre mici: jandarmii care pazesc Vama pin-o salveaza Mircea Toma si alti nudisti dedicati. Intr-un minut, au imprastiat doctorimea de ocazie, au chemat salvarea, au delimitat spatiul din jurul fetitei si au dat drumul la circulatie pe o banda, sa plece si corporatistul la Bucuresti si sa nu blocheze strada. In toata viata mea de suporter al echipei oaspete n-am vazut niste jandarmi atit de eficienti (ceea ce-mi confirma o mai veche teorie, si anume ca daca stai pe linga studenti, fie si doar ca sa-i bati, ceva, ceva se prinde si de tine).

Exact cind lucrurile mergeau din bine in mai bine, in peisaj se infige masina politiei rurale, cu o maiestrie greu de egalat: perpendicular pe axul drumului, dar evitind in mod stralucit s-o calce pe fetita intinsa pe asfalt si a doua oara. Din masina coboara politistul rural, iar mersul sau mladios explica atit parcarea meseriasa, cit si mica intirziere: a auzit mai tirziu de accident, ca era galagie in circiuma. Stiti scenele alea din filmele americane, cind vin tipii de la FBI si-i iau cazul serifului local? Fix asa a preluat politistul rural cazul de la jandarmi: i-a concediat cu un gest elegant, dar ferm, pe cei doi jandarmi care dirijau circulatia, si-a tras o veste reflectorizanta, care i-a conferit pe loc mai multa vizibilitate, dupa care a trecut la treaba. Pentru inceput, a oprit de tot circulatia, sa se poata concentra. Ce-a meditat el acolo, in mijlocul drumului, scarpinindu-se cu o mina sub cascheta si cu una in cur, e greu de spus, insa o revelatie brusca i-a intrerupt procesul ginditului si l-a determinat sa treaca la actiune. S-a repezit spre prima masina si i-a facut semn soferului sa treaca. Apoi, s-a rasucit pe calciie si, topaind ca Siegfried cind a vazut-o pe Odette, a dat drumul si masinilor si din sens opus. Situatia nu l-a descurajat deloc: s-a intors spre prima masina careia ii facuse semn sa treaca si a dirijat-o cu aceeasi gratie inapoi. Dupa care, rotind in aer un pulan imaginar, a reusit sa faca dintr-o singura banda un fel de bulevardul Paulista la ora de virf. Ba chiar, la un moment dat, era cit pe ce sa realizeze ceva de finete: sa dirijeze o masina sa-l calce.

Dupa ce a venit salvarea si a luat-o pe fetita, la doua minute s-a intimplat, din punct de vedere artistic, ireparabilul: a aparut o masina a politiei rutiere, continind politisti adevarati, care i-au luat cazul. Au izolat locul accidentului cu banda, au chestionat martorii si au dat drumul la circulatie, actionind rece, profesionist si cu eficienta. Si totusi, publicul a parasit scena, n-a vibrat si nu i-a iubit, pentru ca dragostea adevarata nu se cumpara cu gesturi, de multe ori e doar o mladiere sau un scarpinat in cur.