Un pionier al traficului cu mincare (I)
Scris de Sebastian BargauScris de Julius Constantinescu
La mijlocul anilor ’90, cind in Romania nu existau inca hipermarketuri, in Ardeal inflorea micul comert cu papica ieftina din Ungaria. Comercianti cu sacosa colindau din firma in firma, oferind, cu plata la salariu, pui unguresti, vojkream, ulei, orez si alte asemenea lucruri.
Pionierul micului trafic studentesc cu haleala ungureasca din Cluj era un student la Drumuri si Poduri din Turda, Claudiu. Sesizind oportunitatile oferite de o piata inca neocupata, omul a inceput sa faca drumuri tot mai dese in Ungaria, de unde aducea alimente pe care, apoi, le vindea in camin, cu un adaos decent.
In loc sa scoata un oarece profit, ca tot negustorul, omul a dovedit o inclinatie iesita din comun spre paguba, fiecare drum in Ungaria aducindu-i, in medie, o gaura de 100 de marci. Sa spunem ca intr-o saptamina vindea foarte bine conserve de ton in ulei si mustar cu hrean; data viitoare, pleca la Budapesta jurindu-si ca n-o sa cumpere altceva decit conserve de ton si mustar cu hrean. Odata ajuns insa la hipermarket, il fura peisajul. Fiind un tip deschis la nou, abandona ideea unei investitii sigure, in conserve de ton, si baga toti banii in sucuri naturale de mere la cutie. Cum domnii studenti preferau berea locala Ursus, Clau raminea cu un stoc impresionant de sucuri, pe care il dadea prietenilor, pina la urma, de pomana, inainte sa expire.
Cum capitalul sau se dusese dracului, studentul la Drumuri si Poduri imprumuta alte 200 de marci si pleca din nou in Ungaria, dupa conserve de ton. La intoarcere, scotea din geanta cu suprize o suta de pachete de carti de joc pornografice, plasticate. Pentru ca nimeni nu se calca in picioare sa cumpere carti de joc pornografice, fie ele si plasticate, acestea ajungeau, in cele din urma, la aceiasi prieteni care bausera si sucurile naturale de mere, la cutie.
Tenace ca orice ardelean, omul facea un nou imprumut si investea banii in marfuri din ce in ce mai putin conventionale, sperind sa dea marea lovitura. Cea mai spectaculoasa investitie a sa, care i-a adus o binemeritata celebritate in toata Politehnica, au fost doua vibratoare, pe care era absolut convins c-o sa le vinda zdrentelor din caminul IV. Surprinzator, zdrentele din caminul IV nu s-au aratat interesate de oferta, iar prietenii care ii bausera sucurile si ii luasera cartile nu s-au inghesuit nici ei la lichidarea de stoc, sugerindu-i, nerecunoscatori, sa si le bage undeva.
Dupa un an in afaceri, omul a intrat in sesiunea de vara cu un deficit de 1.500 de marci. Din aceasta cauza, nu se putea concentra la invatat, cu atit mai mult cu cit dormea pe unde apuca, intrucit prin camera de camin incepusera sa-l caute niste baieti.
Daca au reusit acesti baieti sa-l gaseasca pe Claudiu si sa-l dojeneasca prieteneste, cu ciocatele, pentru faptul ca isi neglijeaza amicii, vom afla in numarul de miine.
doamneeeee daca ar durea prostia ……..
Comment by je — June 26, 2008 @ 12:06 am
soooo ce aiurea ma. daca stii ce se cumpara, pai investeste dracului in produsul respectiv. si cand ai bani de “incercari” ..abia atunci te arunci sa cumperi mai multe chestii..
Comment by WaTzaP — June 26, 2008 @ 1:55 am
Eh, fraieru’, trebuia sa vina la mine, ca-i ziceam io iegzact cui sa vanda vibratoarele alea, aveam trei disperate in camera de vis-a-vis!
Comment by Adriana — June 30, 2008 @ 1:34 am
vroia si omu sa faca un profit
)
Comment by george a. — July 2, 2008 @ 3:59 am
hehehhee…pai ce student e ala fara datorii? si fetele din caminul 4 nu cumparau vibratoare…ca doar aveau la dispozitie oricand caminele 2 ( contructiile) 3,5 si 7,,,si eram si noi ca tot stundetntul…e fata? e faina? nu? bautura este?
Comment by luci — July 29, 2008 @ 3:47 pm