Caligula si Nero, doi imparati de un haz nebun

Scris de Julius Constantinescu

Niste tipi cu un umor special au fost imparatii iulio-claudieni dementi. Probabil ca va imaginati niste monstri odiosi, care stateau toata ziua incruntati si ordonau asasinate cu o morga martiala. Nici vorba. Caligula, de pilda, care era un tip de viata, facea niste glume excelente, la care aproape ca-ti venea sa rizi. De pilda, pe un fost pretor care ii cerea prelungirea concediului medical l-a condamnat pe loc la moarte, argumentind ca “este necesar sa i se ia singe, din moment ce de atita vreme nu se vindeca”. Vi se pare o gluma de prost gust? Ei bine, va asigur ca, daca erati prin preajma lui Caligula, v-ati fi distrat demential si ati fi recunoscut ca n-ati mai auzit niciodata o gluma atit de haioasa.

Tot Caligula, in timp ce juca intr-o zi zaruri, s-a ridicat pentru citeva clipe de la joc si, vazind ca tocmai treceau doi cavaleri, a pus sa fie arestati pe loc si sa li se confiste averile. Dupa care, intorcindu-se la joc, a declarat multumit: “Niciodata n-am avut mai mare noroc la zaruri”. Iar odata, in timpul unui banchet, a izbucnit in hohote de ris, aparent fara vreun motiv; intrebat de cei doi consuli de ce ride, Caligula le-a raspuns, ca sa rida si ei: “Pai la gindul ca la un singur semn al meu amindoi puteti fi pe data strangulati”. Orice s-ar putea spune despre Caligula, dar nu ca nu stia sa intretina atmosfera.

Imparatul Tiberiu, care innebunise doar spre batrinete, avea si el glume de-astea tonice in program. Unui condamnat la moarte care i-a cerut sa-l execute mai repede (si care probabil era torturat) i-a respins cererea, spunindu-i: “Inca nu m-am impacat cu tine”.

Un alt tip extrem de simpatic era Nero. Fiind o fire de artist, Nero nu se preta la golanii soldatesti, ca unchi-su Caligula, avind mai degraba un umor candid, potrivit sufletului sau sensibil. Este cunoscut faptul ca, pe cind se pregatea sa se sinucida, se caina intruna: “Ce artist piere!”. Dar si mai draguta a fost observatia sa facuta dupa ce terminase o parte din Casa Aurita, pe care o impodobise cu aur, perle si fildes, in bai curgea apa de mare, iar sufrageria se invirtea asemeni Universului: “In sfirsit, incep sa locuiesc ca un om!”.

In numarul de miine, il vom cunoaste pe Vespasian, intemeietorul dinastiei Flavienilor. Un tip zgircit ca George Copos, dar care macar nu se vaita toata ziua ca e sarac si ca Imperiul Roman e un imperiu muncitoresc cinstit, care da toate bataliile numai pe teren.