Marian P. si vecinul Costel

Scris de Julius Constantinescu

Relatiile dintre Marian P., beneficiarul unei mici pensii de handicapat ce-si rotunjea veniturile acceptind diverse slujbe, si vecinul Costel, retras definitiv din cimpul muncii in baza unui handicap de grad superior, chiar daca nu vizibil, au cunoscut, de-a lungul vremii, suisurile si coborisurile absolut normale unei relatii intre vecini. Afara de certificatele de handicapat si de un perete comun, pe cei doi ii unea si pasiunea comuna pentru bautura, vecinatatea geografica oferindu-le deseori posibilitatea de a consuma impreuna.Pentru a nu-si consuma impulsurile la telefon sau, mai rau, pentru a nu se deplasa personal, cei doi pusesera la punct un sistem de comunicare extrem de eficient, constind intr-o gaura in peretele ce despartea cele doua garsoniere, loc in care odata fusese o priza. Ori de cite ori Marian P. avea sa-i comunice ceva vecinului Costel, scotea ghemotocul de hirtie ce astupa gaura din perete, arunca o privire si, in caz ca nu vedea pe nimeni, urla: “Ba, esti la buda?”.
Relatiile dintre Marian P. si vecinul Costel au inceput sa se deterioreze in momentul in care Marian P. i-a dat bani si l-a trimis dupa doua sticle de vodca, insa vecinul Costel s-a intors doar cu una, mizind pe faptul ca Marian P. era deja suficient de beat ca sa nu-si dea seama. Ulterior, tragind discret cu urechea la gaura, Marian P. a aflat ca vecinul Costel dosise restul de bani, ba, si mai grav, ca ii bea cu altul, lucru care l-a infuriat peste masura si l-a determinat sa nu-l mai invite pe la el.

Drept represalii, in urmatoarele doua saptamini Marian P. a dat chef dupa chef, ca sa-i faca in ciuda. Initial, vecinul Costel a incasat aceste lovituri cu demnitate, rezumindu-se la a se plinge amicilor de ingratitudinea lui Marian P. si batind cu picioarele in peretele comun, asa, ca si cum, chipurile, l-ar fi deranjat galagia. La un moment dat insa, vecinul Costel a renuntat si la ultima farima de demnitate care-i mai ramasese si a batut spasit la usa lui Marian P.: “Bai Mariane, pai pe mine nu ma inviti la chef?”. Marian P. l-a privit cu un aer de superioritate, i-a comunicat ca el nu invita decit persoane de calitate si i-a trintit triumfator usa in nas.
Peste citeva secunde, asezat in patru labe, vecinul Costel a scos ghemotocul de hirtie din gaura si i-a strigat lui Marian P., ca sa-l umileasca de fata cu invitatii sai de calitate: “Handicapatule!”. Usor amuzat de aceasta piscatura de purice, Marian P. a oprit muzica, s-a asezat, la rindul sau, in patru labe, si i-a dat lovitura de gratie mizerabilului Costel: “Ba handicapat esti tu, handicapatule!”.