Povestiri la botu` calului (I)

Voi amana un pic lansarea serialului cu Bivolul si voi incepe cu aceste povestiri.
Auzite la o bere, la un gratar, in general la un pahar de vorba.
Incep azi cu povestea unui functionar public caruia ii voi pastra anonimatul.

Respectivul functionar lucreaza in cadrul DSV (Directia Sanitar Veterinara) de vreo 15 ani si mi`a povestit la o bere o chestie la care am ramas oarecum uimit dar mi`am revenit si mi`am dat seama ca in Romania totul e posibil.
Vorba lunga saracia omului, asa ca hai sa incepem.
Voi incerca sa reproduc cat mai exact conversatia, astfel incat voi folosi cuvintele persoanei respective.

“Bai Sebi, hai sa`ti povestesc eu ce mi s`a intamplat in Miticia (Bucuresti – n.r.) cand am fost acu` vreo doi ani…
Am primit o delegatie de la minister sa mergem la mitici acasa sa`i controlam, pentru ca aia care`s din Bucuresti sunt chitiţi pe şpagă si nu dau randament. Asa ca ne`a trimis pe noi din Deva sa`i controlam.
Am ajuns in Bucuresti cu un coleg, unu` la vreo suta saizeci de kile si ne`am cazat la un hotel de tot rasul. Platit de minister. Numa sobolani n`aveam prin camera, ca de gandaci ne`am saturat.
Da` nu despre asta vorbeam.
Aveam ca tinta Oborul. Trebuia sa verificam toate cârciumile de pe la Obor. A doua zi dimineata ne`am dus sa ne facem treaba.
Prima crasma in care am intrat era un fel de baraca de tabla. Scria “Deschis” asa ca am intrat acolo. Era gol ca era dimineata.
Inauntru, dupa bar, un tip.
- Buna ziua, suntem de la DSV si am venit in control, i`am zis si i`am aratat legitimatiile si delegatia.
- Buna ziua, stiti… Eu nu lucrez aici… Eu sunt prieten cu patronu` si m`a lasat sa dorm aici peste noapte, ca`i mai cald, spune tipu` de la bar.
Sa picam jos. Ne`am uitat unu` la altu`, am incercat sa ne abtinem rasul si i`am cerut sa se legitimeze.
- N`am buletin la mine, a raspuns tipu` de dupa bar.
Mda…
N`avea buletin la el.
Am mai stat cat am mai stat, ne`am mai ciondanit p`acolo pana apare patronu`. Imbracat la costum, om prezentabil si se indrepta spre tejghea, dar pe partea pe unde se intra in spatele barului.
Atunci am vazut cea mai tare faza din viata mea…
Tipu` de la bar ii face scurt cu ochiul, ii face un semn din cap catre noi, dupa care incepe sa urle:
- Iesi in mortii ma`tii afara, sa te fut in cur de betiv nenorocit.
Si`l ia de guler si`l arunca afara.
- Ehhhh, e un betivan nenorocit de p`aci din cartier, ne spune noua respectivu` de dupa tejghea, dupa ce se intoarce.
Bineinteles ca, prin geam, am vazut cum “betivul nenorocit” se urca intr`un BMW si pleaca fara nici o vorba.
Iar ne`am uitat unu` la altul si am continuat sa`i cerem omului actele.
Dupa ce ne`am saturat, am plecat la sectia de politie.
Am explicat acolo cum sta treaba si ne`am intors insotiti de un plutonier.
Am intrat in birt, lumea deja facea consumatie. La bar tot prietenu` de dimineata.
Vine plutonieru` si`i spune:
- Actele la control!
- N`am, raspunde miticul.
La care, plutonierul se intoarce spre noi si ne spune:
- Ati auzit si dumneavoastra, n`are! Va salut.
Si pleaca.
Am ramas ca la circ. Cu gura deschisa la acrobati sau la dresura de lei.
Cum adica dom`le n`are?
N`are si gata? Pai in Miticia asta se cred borfasii pe cuvant?
N`am buletin nu ma controlezi??
Mda.
Ne`am dat seama ca nu`i loc si am renuntat la controlat restu` de baruri.
Ne`am intors la hotel. La ala platit de minister.
Auzi mai Sergiu…
Scuze!
Auzi mai Sebi, cand s`a asezat pretenu` meu pe pat s`a rupt. Drept e c`avea el 160 de kile, da` si patu` ala… Da`l in ma`sa…
In fine.
Am stat cat am stat la hotel la o bere, o aluna, un vin cand, pe la vreo 11-12 noaptea, se tranteste usa de perete si intra vreo trei. Doi malaci dintre care unu cu pistol si unu mai micut si mai batran in spatele lor.
- Unde`i femeia? urla unu dintre ei.
- Ce femeie frate? Care femeie? intreb si eu ca omu`.
Se uita aia prin camera si pleaca.
Dupa vreo cinci minute am iesit din şoc si am inceput sa ne intrebam unu` p`altu` care`i faza… Sa ne explicam fenomenul.
N`am reusit, asa ca am coborat la receptie si i`am povestit ce s`a intamplat.
- Aaaaa, spune ala de la receptie. Pai e nush` ce colonel care are impresia ca`l inseala nevasta`sa si crede ca`i la noi in hotel si se fute cu nush` ce tipi… Stati linistiti.
Mda…
Sa mor de n`am stat trei zile cat a tinut delegatia numa`n hotel, am baut bere de jos, apa minerala si am mancat alune.
Apoi am plecat acasa…
Cine s`o mai duce in delegatii d`astea…”

Povestea este autentica. Asta mi`a zis omu`. Om la 50 de ani…
Nu bag mana in foc ca`i si reala, ca`i povestita la o bere langa un gratar…
Eu cred ca`i adevarata prima parte, aia cu barul respectiv, de partea a doua ma indoiesc.
Daca sunteti convinsi ca`i adevarata si partea a doua, aduceti`va aminte ca traiti in Romania. Unde totul e posibil.

Daca nu, e doar o poveste la o bere si un gratar…