Shoot’em Up

Filmul incepe cu “EL” stand pe o banca, bând iaurt si mancand un morcov. Afara e noapte si frig. Bate un pic vantul, da` nu`i problema, ca are pardesiu de piele si nu`i este frig. Pe langa el trece in fuga o tanti insarcinata care plange. El se uita lung si continua sa manance. Apare o masina in viteza care se ciocneste de alt autovehicul stationat regulamentar pe marginea soselei. Din masina iese un nene rau, injurand si amenintand femeia respectiva. Il injura si pe “EL”, apoi scoate un pistol si pleaca dupa tanti. “EL” se sesizeaza, arunca iaurtul si pleaca in ajutorul respectivei.
Din acest moment incepe filmul. Zeci de mii de gloante, explozii, cutite, sarituri, alergaturi, improvizatii gen “Singur acasa” si morcovi. Dupa ce se termina filmul, tot ce poti spune cand te trezesti din amorteala (pentru c`ai stat incordat nu gluma) este “Tare frate…”. Dar nu stii de ce. Pentru ca subiectul este aproape inexistent, sunt destul de putine intoarceri de situatie, remarci cum un pistol are 3-4 sute de cartuse in rezervor, inveti cum sa omori pe cineva in cateva moduri folosind un morcov si inca nu stii cum il cheama pe personajul principal. Dar actiunea nu se termina decat cand apare genericul de sfarsit.
In conculzie, daca vreti sa vedeti un film la care nu trebuie sa ganditi prea mult, daca nu vreti cine stie ce poveste de dragoste, drama, comedie, sf, d`ala cu ea moare si el naste, va recomand calduros Shoot’em Up.

M`a tinut in fata ecranului, m`a ajutat sa termin berea, punga de seminte si ligheanul de popcorn fara sa`mi dau seama si fara sa ma intreb cum/de ce /cine/cand si in ce scop…