Jeleasca (I)

Pe Jeorjica il stiu cam de cand ma stiu pe mine… Am trecut prin multe impreuna. Am stresat multe babe si mosnegi comunisti. Din nefericire, s`a mutat, m`am mutat si eu si, de vreo zece ani, nu ni s`au mai intersectat drumurile.
Jeorjica (George dupa buletin) statea in bloc la bunica`mea, in Alexandru. El statea la etaju` doi, bunica`mea statea la etaju` unu. Tinand cont ca`mi faceam vacantele p`acolo (din lipsa acuta de bunici la tara – il aveam doar pe bunica`miu la tara, da` am fost o singura data, nu prea m`am adaptat si dup`aia a murit…) am ajuns prieten bun cu Jeorjica.
Jeorjica avea, ca si mine de altfel, o mare problema cu Jeleasca.
Jeleasca era baba de la doi. Avea vreo mie de ani si, toata ocupatia ei zilnica era vizoritul si statul in balcon.
O rodea grija. Tare. Si nu a ei, ci grija altora era problema ei principala.
Statea toata ziua in balcon. Cat era ziua de lunga acolo o vedeai. Cum strigai, bateai o minge, jucai o liniuta sau o gropicica pe surprize, cum incepea sa te blesteme si sa te ameninte ca se duce la tine la usa si`i spune lu` taica`tu respectiv maica`ta (sau bunica`ta in cazul meu).
O besina nu puteai trage fara sa stie Jeleasca.
Jeleasca mai avea o preocupare. Crestea prepelite. In casa. Cand deschidea usa de la apartament fugeau sobolanii de pe scara. Lesinai de la miros. Dar vindea la toata scara oua de prepelita.
In fine.
Avea balconul fix deasupra intrarii in scara blocului. Tot stia. Nu intra sau iesea nimeni si nimic din casa scarii fara sa stie Jeleasca.
Totul era sistematic notat pe carnetel, totul era catalogat, trecut pe categorii, pe foi separate pentru fiecare vecin in parte (exceptie faceau aia a lu` Iepure, a lu` Pichiu, a lu` Popescu de la parter si Agripina a lu` nea Costica – si bineinteles bunica`mea, la care se adunau seara la serial, pentru ca era singura care avea televizor color).
Cum se lasa seara, se infiinta cu restu` babelor la bunica`mea. La serial.
“Ai vazut doamna ce a patit saraca in episodu` d’aseara?”, spargea Jeleasca gheata, in timp ce bunica`mea era la bucatarie, facand o cafeluta, o prajitura ceva, sa aibe ce pune pe mileul de pe masa, pentru ca nici o hoasca nu se obosea sa vina cu ceva…
“Da doamna, fereasca Dumnezeu!!! Da` sa stii ca o vede cel de sus, n`o iarta”, raspunde repede aia a lu` Iepure, ca na, trebuia sa`i raspunda cineva.
Aparea si bunica`mea cu cafelele, si dadeau drumu` la televizor, pe telenovela preferata.
Statea Jeleasca cu ochii lipiti de ecran. Nu misca, nu respira, ziceai ca`i moarta.
Publicitate.
“Vai doamna, nu se poate asa ceva, e strigator la cer, vezi ce pateste saraca?” se revolta baba.
Si tot asa pana la sfarsitul episodului respectiv.
Mai urmeaza cateva pareri despre subiectul telenovelei apoi Jeleasca scoate carnetelul si incepe emisiunea zilnica, “Ce s`a mai intamplat prin bloc”.
“Ala a lu` Turcu` a venit azi dimineata cu unu, nu stiu cine`i ca nu l`am mai vazut. Si aveau vreo doua sacose fiecare. Nu se vedea bine, ca aveau cate un ziar deasupra. Da` cred ca erau fructe. Ca dupa vreo ora a inceput sa miroase de la ei a dulceata. Deci e clar. Da` oare de unde le`o luat? Ca io n`am incredere in astia. Ala sigur le`a furat de la el de la serviciu. Garantat!” zice Jeleasca si mai ia o gura de cafea si incepe sa molfaie o bucatica de ciocolata.
“Auzi doamna, iar l’am vazut pe nepotelul matale azi cu George ala de la doi. Io ti’am zis sa nu’l mai lasi cu ala, ca ala nu’i poama buna. N’are tata, si maica’sa’i toata ziua la serviciu, sau unde s’o duce si aia. Ala nu’i om cu care sa stea nepotelul matale” ii spune lu’ bunica’mea in timp ce studia carnetelul.
“Pai si eu ce sa’i fac? Sunt prieteni, doar n’o sa fug prin jurul blocului sa’i spun cu cine sa se joace” raspunde bunica’mea.
Hmmmm.
Auzind asta, in bucatarie fiind, ies afara.
Jeorjica era in fata blocului.
“Hai ba la mine sa facem misto de babe”, ii zic.
Pana sa termin de zis, deja era la mine la usa, asteptandu`ma sa urc si eu scarile.
Jeorjica o inghitea pe Jeleasca exact atat cat il inghitea si ea. Nu am aflat niciodata de la ce s’au ciondanit, da` treaba era serioasa.
Intram in casa si, “hai in balcon, la aer”.
Ca sa ajungem in balcon trebuia sa trecem printre viespile care barfeau in sufragerie.
Intru primu`, ma opresc si incep sa miros aerul.
Babele cu ochii pe mine.
“Sarumana, zic, miroase a coliva, a cui e? Ca vreau si eu!” spun extrem de serios.
Babele incep sa adulmece prin aer. Bunica`mea se abtinea sa nu rada.
“Mie nu’mi miroase”, spune Jeleasca. “Doamna, simti ceva?” o intreaba p`aia a lu` Iepure.
“Nu nici mie nu`mi miroase”, spune aia a lu` Iepure.
“Atunci cred ca mi se pare”, spun si eu si`mi continui drumu` spre balcon.
“Buna seara”, spune si Jeorjica intrand in camera dupa mine.
Babele au incremenit. Singura care i`a raspuns la salut a fost bunica`mea, careia chiar ii placea de Jeorjica.
Jeleasca i`a aruncat o privire. Noroc ca s`a ferit Jeorjica de privirea cotoroantei, ca altfel iesea cu capu` spart.
“Doamna Jelescu, vedeti ca va cad lumanarile din buzunar, sa nu le pierdeti”, ii spune Jeorjica.
Baba se uita repede. Dupa care isi aduce aminte ca n`are lumanari la ea.
Spume.
Am iesit amandoi pe balcon si am inceput sa radem.
S`au ridicat babele, i`au multumit bunica`mii pentru cafele si ciocolata si a ramas ca vor continua discutia a doua zi, dupa serial.
Bineinteles ca, dupa ce`au plecat, amandoi am sarit pe bunica`mea.
“De ce le chemi bre, ca s`asa nu le suporti”, intreb eu.
“Ehhhh, vrei sa ma vorbeasca si pe mine? Lasa`le asa…” spune cu lehamite bunica`mea.
Intr`adevar, bunica`mea avea o problema. Nu ii placea sa stie c`o vorbesc vecinii. Nu`i placea barfa, nu avea grija altuia si nu vroia sa`i vina vreun vecin la usa. Umbla prin casa in sosoni sa nu s`auda la ala de dedesubt, “ca`i un nebun si vine si`ti da in cap ca nu poa` sa doarma” (asta in alta povestire), asculta la televizor cu castile sa n`auda nimeni, chestii din astea.
Hmmmmm.
Am coborat cu Jeorjica afara.
“Ba, tre` sa scapam de babe. Neaparat”, ii zic stand in fund pe treptele din fata blocului si aruncand cu pietricele de mozaic in zarzarul din fata blocului.
“Daca ai sti de cand ma chinui… De ce crezi ca nu ma suporta babele din bloc?” imi raspunde resemnat Jeorjica.
“Bah, crezi ca pe mine ma suporta? Da` n`au incotro, din cauza lu` bunica`mea… Ca dup`aia o sa`si vada serialu` pe televizoru` Olt alb-negru al lu` Iepure”, ii raspund.
“Si ce`ai vrea? Sa la omoram?” imi spune Jeorjica zambind. “Bunica`ta`i cu prea mult bun simt sa le dea afara, plus ca dup`aia s`apuca s`o barfeasca de nu se mai poate, si iese naspa” continua Jeorjica.
“S’atunci? Stam asa ca pulile si nu facem nimic?” il intreb.
“Pai eu fac, si nu vezi cum am ajuns in gura lumii?” imi spune Jeorjica.
“Da, da` acu` suntem doi, ca restu`s prea smochiniti sa se bage” ii raspund.
Gata s`a batut palma.
Trebuia sa le`o coacem. Cotoroantei principale. Adica lu` Jeleasca.
“Hai sa`i vopsim usa noaptea” vin eu c`o idee.
“Pe dracu`, ca sta cu ochiu pe vizor toata noaptea vrajitoarea” imi raspunde Jeorjica.
Am stat aproape toata noaptea sa vedem cum o putem teroriza pe Jeleasca.
Si am gasit solutia.
Bine inteles ca ma implica, pentru ca eram singurul care aveam acces in casa vrajitoarei.
“Bre, vreau si eu niste oua de prepelita”, ii zic a doua zi bunica`mii.
“Pai mergi la Jeleasca, si zi`i te`am trimis sa`ti dea niste oua”, imi zice bunica`mea, ocupata cu coltunasii pe care o rugasem sa mi`i faca.
Ma duc la Jeleasca.
“Saru`mana, m`a trimis bunica dupa niste oua de prepelita”, ii zic zambitor din usa, incercand sa respir cat mai mult pe gura.
“Vai, da` intra, nu sta in usa”, imi zice Jeleasca.
Intru in casa si ii las langa pat cutia de cola cu care venisem, in timp ce ea culegea ouale de prepelita.
Imi da vreo 5 oua, zic si eu mersi ca omu` si plec. De fapt alerg pana jos sa pot respira aer curat.
Trei zile n`a putut dormi.
Venea si se plangea la bunica`mea ca are casa bantuita.
Aude zgomote noaptea (daca`i ziceai buna ziua n`auzea, daca o injurai in gand deja te blestema, c`auzea cotoroanta…). Si a aprins becul, a cautat peste tot, nu stie ce se aude.
A pierdut ore importante de veghe ziua pe balcon pentru ca a adormit… Ce mai, jalea lumii.
Pan` la urma a descoperit cutia de cola, a aruncat`o la gunoi, dar tot n`a descoperit misterul.
Ce anume facea noaptea zgomot si n`o lasa sa doarma.
In cutia aia de cola erau doua caradashte bagate cu capul in jos care se chinuiau constant sa iasa, zgariind peretii cutiei si, bineinteles facand un zgomot ciudat.
Si uite asa, timp de trei zile a fost “sabotata” barfa in blocul respectiv.

Dar, Jeleasca nu s`a lasat… Si, nici noi…

- Va Urma -

Restul episoadelor aici.