Sacha (II)

In urma votului (de pe blog si de pe messenger), aventurile lui Sacha vor fi descrise in continuare.
(Nu are nici o legatura nesimtirea si putoarea lui Sacha cu faptul ca era din Republica Moldova, inca am prieteni moldoveni care nu pot fi comparati nici pe departe cu acest personaj)

Dupa ce ne`a povestit Catarg despre fobiile lui Sacha, ne`am gandit ca`i timpul sa`l facem sa se mute. Pentru ca mai bine pleca el decat cei noua pe care`i intoxica in fiecare minut cu emanatiile sale.
Ne`a disparut ideea care ne facea sa credem ca Sacha are vreo problema, cum ar fi fost o alergie la apa, asa ca, primul lucru pe care trebuia sa`l gandim a implicat folosirea apei. A apei curate, bineinteles.
S`a facut sedinta.
Cu Sacha cu tot.
Am intrat in camera lui. Cu tot cu Catarg si cu restul care il indurau.
Sacha statea si putzea, ca de obicei. Oribil.
Braila deschide geamul, ajutat de Catarg. Altfel n`aveam cum tine sedinta.
“Sacha, stim ca tu nu simti, ca ai tot timpul nasul infundat (o fi vreun mecanism de protectie al organismului…), dar noi nu prea mai suportam mirosul care vine de la tine…”, zice Braila.
Am uitat sa va spun ca Braila avea cel mai ascutit simt olfactiv pe care l`am vazut vreodata. Mirosea asta mai ceva ca un caine (de fapt nu stiu cum miroase un caine – si aici ma refer la simtul olfactiv, nu la emanatii – da` atat timp cat un caine nu mi`a zis niciodata ce simte, pot crede ca Braila simtea mai mult)…
In fine.
“Hai mai, ca nu miroase in halul asta, ce naiba… Uite, Catarg de ce nu simte?”, zice mirat Sacha, ceea ce m`a convins, uitandu`ma la Catarg, ca`i prima data cand aude asa ceva.
“Pentru ca i`a murit nasul ma”, zice Teo.
“Bai Catarg, tu nu i`ai zis nimic?”, intreb eu, cu restu` n`avand treaba, fiind niste mormoloci din fabrica.
“Am batut niste apropouri…”, zice cu juma` de gura Catarg.
“Ce apropouri?”, intreaba Sacha.
“Pai… Cand am venit saptamana trecuta s’am deschis geamul, si te`am intrebat ce pute aici, nu mai tii minte?”, il intreaba Catarg..
Liniste si ras…
“Asta`i apropo Catargule?”, intreaba razand Parameciu`.
“Ba Sacha!!! Ia si te spala ma, ca murim naibii toti la cum puti”, urla Gigi.
Gata rasul. Ne uitam toti la Gigi. Nu stiam de unde atata tupeu, de unde atata initiativa… De cand si pana unde s`a apucat Gigi de spus in fata lucruri de genul asta… Hmmm, curios…
O boare de vant venita d`afara ne`a adus imediat aminte motivul pentru care ne aflam acolo, asa ca l`am ignorat pe Gigi, si am continuat.
“Sacha, am inteles ca ai probleme referitoare la spalatul in camin… Te intelegem. Uite cum facem: Noi plecam. Doua ore. Inchizi usa de pe hol, pui un par in usa sa nu poata intra nimeni, te speli, iti bagi hainele care put in saci, apoi scoti parul din usa sa putem intra”, dau si eu o solutie.
“NU!”, zice Sacha si se ridica din pat.
“Stai mai jos, ca imprasii aroma, nu te mai agita”, sare Braila.
Sacha nu mai raspunde, se ridica, isi scoate sosetele de sub perna, se incalta si pleaca.
Era clar. Trebuiau luate masuri extreme.
Am plecat la o bere, sa gandim ce vom face.
“Ba, trebuie spalat, ca eu nu mai suport”, zice Braila.
“Numa` tu?”, intreaba Parameciu` si mai ia o gura de bere.
Dupa vreo ora, am ajuns la o solutie.
Apa. Trebuia sa`l atinga apa. Asa ca am ales cea mai simpla solutie.
Ne`am intors in camera. La noi, nu la Sacha.
A testat Catarg usa la el, era deschisa.
“Sacha doarme”, spune dupa ce s`a intors.
Bun asa…
Am umplut o galeata cu apa in care am dizolvat un plic de detergent, l`am pus pe Catarg sa verifice daca Sacha doarme destul de adanc, apoi am intrat in camera.
Sacha s`a trezit. Dupa ce acea galeata cu apa a fost turnata peste el.
Scandal, panarama, tot tacamul.
A doua zi am realizat ca am facut una dintre cele mai mari greseli pe care le puteam face…
Am presupus ca, odata udat, si cu detergent, il va manca pielea intr`asa un hal incat sa nu poata rezista si sa fie nevoit sa se spele.
Aici am gresit… S`a scarpinat in continuu o saptamana de zicea`i ca rosie, da` tot n`a dat cu apa pe el. Dar, asta n`a fost tot.
Nu si`a spalat hainele, ci a intins o sarma in camera (pentru ca afara era frig) deasupra resoului, si si`a agatat hainele la uscat, fara sa le spele…
Si uite asa am dezlantuit putoarea.
Nici pe hol nu se mai putea respira…
S`a intins putoarea aia, incat si in camerele de nefumatori s`a dat drumu` la fumat, pentru ca preferau fumul de tigara decat putoarea lu` Sacha.
La noi in camera era jale. Trei randuri de haine pe fiecare, sub paturi si cu geamurile deschise.
“Ba, io nu mai suport… Si daca`i mort in putrefactie si tot nu miroase in halul asta”, zice Braila.
“Io ma cac in ideea ta”, zice Parameciu` uitandu`se urat la mine.
Io tac… A fost ideea mea, n`aveam ce comenta… Cu toate ca, la un om normal, ar fi functionat fara doar si poate…
Catargu` nici nu mai vorbea cu mine.
“Ba, am ajuns sa caut oameni raciti, sa ma molipseasca, sa mi se infunde nasul, ce naiba…”, am auzit ca`i zisese Catargu` lu` Braila.
Braila era terminat si el. Cauta vata sa`si puna in nas, pentru ca nu mai suporta mirosul. Tin minte ca, la un moment dat, si`a dat pe sub nas cu crema d`aia vietnameza, aia de venea in cutii d`alea mici si rosii, era pentru reumatism parca, si avea un miros de`ti lesina cainele…
In fine.
L`am reclamat la administratie.
N`a mers.
“Dom`le, e venit prin nu stiu ce program, n`avem ce`i face…”, vine si raspunsul…
La un moment dat, Teo sare din pat si zice:
“Hai la o bere, sa va povestesc o idee”
“Pot sa vin si eu?”, intreaba Gigi.
Stupoare. Ne`am uitat unu` la altu`, ba sa`l luam, sa nu`l luam… Hai sa`l luam.
“Cinci beri”, zice Parameciu`, cand ajungem.
“Nu, eu vreau o apa plata”, zice Gigi.
“Las’ ma, daca n`ai bani de bere, dau eu una”, ii zic.
“Nu, ca stii ca eu nu beau alcool”, zice Gigi…
Mda… Bun asa…
In fine.
Am discutat la patru beri s`o apa plata si s`a ajuns la concluzia ca e mai buna ideea lu` Teo decat ideea mea.
Ne`am intors in camin, ne`am tinut respiratia cat am putut, am ajuns in camera si l`am chemat pe Catargu`.
“Ba, mai avem o idee”, zice Parameciu`.
“Bag pula`n ideile voastre, ca inca mai sufar”, sare Catargu`, uitandu`se la mine
“Ma, asta functioneaza sigur, da`i cu sacrificii…”, zice Braila.
Pan` la urma, tot mirosul l`a convins pe Catarg sa accepte macar s`asculte.
I s`a povestit pe indelete, apoi s`a convins ca`i o idee buna. Care chiar ar merge.
Din nefericire, cerea, asa cum am spus mai sus, un sacrificiu. Uman. Si nu Sacha era cel sacrificat…
Catargu` iesea din ecuatie, ca era coleg de camera cu Sacha, Braila nici nu vroia s`auda, Teo deja`si schimbase numele`n Imiba Gpu La (numele lui de chinez), Parameciu` s`a adus aminte ca n`a mai fumat de doua ore iar eu aveam treaba c`un nasture, care nu se tinea bine.
Apare, ca prin minune, Grasu.
Racit bocna. Nu simtea nimic. Nici macar o adiere, un damf ceva. Nimic. Lemn era.
Hehehe, l`am gasit.
Cu doua beri l`am convins, acu` hai la treaba.
“Bai Sacha, vino repede de m`ajuta, ca ne inundam dracului toti aci”, striga Grasu` la Sacha.
Apare Sacha intr`un suflet la dus.
“Vino de tine asta asa s`o strang”, zice Grasu.
Intra Sacha, tine de teava, la care Teo (cel mai mic si mai slab fiind dintre noi toti) sare de dupa usa, o tranteste si trage zavorul proaspat montat pe dinafara.
In momentul ala, Grasu` da drumu` la apa de la dus, scoate rozeta si o arunca afara pe sub usa.
Urlete ca la nebuni.
A venit juma` de camin sa vada ce se intampla.
“Nu deranjati, il spalam pe Sacha”, ziceam fiecaruia, pazind usa cu Parameciu`, Teo si Braila.
Si a stat Sacha o ora`n dus. Cu Grasu.
Dupa vreo 5 minute s`a lasat de batut si de urlat, s`au asezat la povesti. Asta dupa ce a reglat Grasu` temperatura apei.
Cand am zis ca s`a dus jegul de pe Sacha (si iese bucuros ca si`a mai gasit trei tricouri intre timp), am aruncat pe sub usa rozeta de la apa.
Au oprit apa, dar tot nu le`am deschis usa pana nu s`a sters Sacha cu prosopul uscat, pus inainte pe dus.
L`am mirosit cand a iesit.
Nu mirosea.
Fericire si urale pe tot palierul.
Sacha, spume.
“Las` ca v`o platesc, n`aveti grija”, zice nervos si intra in camera.
Dupa doua zile, joi, si`a facut bagajul si a plecat acasa.
Fara sa zica nimanui, fara sa vorbeasca nimic cu nimeni.
Ne`a parut rau… A lasat facultatea din cauza noastra, ce naiba…
Dar…
Iar ne`am inselat.
A revenit duminica. Curat, cu toate hainele curate.
Ce bine… Ne`am zis…

N`a fost asa…

- Va Urma -