Sacha

Sacha era moldovean. De peste Prut. Adica frate d`ala d`al nostru. Frate d`al nostru atat timp cat vine la noi moca sa invete pe banii statului. Dup`aia nu mai e frate d`al nostru. Da` asta`i din alta poveste.
Continuand.
Sacha statea la 36A. Statea si putea (a se citi putzea, pentru ca de putut putea doar daca dadea de vreuna careia ii lipsea simtul mirosului).
Sacha avea o mare problema. Era extrem de pudic. Normal nu m`ar fi deranjat, pentru ca nu tineam neaparat (nici eu si nici restul) sa`l vedem in cucu gol… Dar era atat de pudic incat nu facea dus/baie decat acasa. Acasa adica in Republica Moldova. Adica acolo unde pleca (zicea el) o data la 4-5 luni.
Cand am simtit prima data mirosul, am avut impresia ca`i de la ghena. Venea o duhoare de`ti pica parul din nas, iti lacrimau ochii si se sinucideau neuronii pe capete (sau in capete).
“Bai frate, ce naiba pute in halul asta?”, il intreb intr’o dimineata pe Parameciu.
“Ma, nu stiu, da` de la ghena nu’i”, raspunde Braila, pentru ca Parameciu era ocupat c’o tigara.
“Asta am vazut si eu, da’ ce naiba pute totusi? O fi murit naibii vreun ceva pe sub vreun pat sau pe sub vreun frigider, ca altfel nu`mi explic”, zic si eu.
Apare Catarg la o tigara.
Catarg era coleg de camera cu Sacha.
Il ziceam Catarg pentru ca ii ajungeam maxim pan` la piept toti. Dar toti eram mai grasi ca el.
Vine Catargu` la o tigara.
“Ba Catarg, da` tu de ce fumezi pe hol ma, ca la voi in camera sa fumeaza, voi nu stati cu Gigi…”, zice Braila.
“Esti nebun ba… Cum s’aprind foc acolo? Explodam naibii toti… Las’ sa mai iau o gura de aer curat”, zice Catarg si se da langa ghena sa’si aprinda tigara.
“Ce aer curat ma, langa ghena?”, rade Parameciu.
“Pai n`ai vazut cum pute la noi?”, raspunde cu obida Catargu’.
“De la voi e ma? Ce dracu’ ati omorat acolo? Aruncati naibii hoitul ala, chiar daca v’aresteaza, da’ nu muriti intoxicati…”, zic si eu.
“Sasha pute”, raspunde Catargu’.
“Pai inmormantati’l mai… Chemati rudele sa’l ia, ii faceti parastas, ii puneti o lumanare si apoi dati drumu’ la geam”, zic eu.
“Ei cacat… N`a murit ma. Nu se spala. Ca’i e rusine ca’l vedem noi”, zice Catargu’ tragand din tigara.
Moment de liniste si schimbat priviri cu semnificatia “WTF?!?!?”.
“Cum ma, de cine’i e rusine? Ca voi stati prost cu fimeile, nu prea va viziteaza, asa ca n`are cin` sa`l vada…”, zice Braila.
“De noi ma! Zice ca`i e rusine de noi, cica`i patit”, raspunde Catargu`.
“Da` ce i`ati facut?”, intreaba zambind Parameciu` uitandu`se la mine.
“Nu noi ma… Cic`a fost intr`o tabara cand era mic si s`au batut aia joc de el. Si d`atunci numa` acasa se spala.”
Am ramas perplex. Dar mi`am revenit repede, pentru ca a deschis Sacha usa de la camera si a iesit si el la o tigara.
Sa lesinam in grup.
O putoare ca nimic altceva. Deja ne gandeam sa`l iertam pe Gigi si sa multumim divinitatii ca nu ne`a trantit cu asta in camera.
Am aruncat tigarile s`am intrat inapoi in camera.
Am deschis geamurile, am bagat ventilatoare sa facem curent, alea alea.
Gigi scandal. Ca`l trage curentu`, ca intepeneste. Am deschis usa 1 minut. De ajuns sa`i umplem narile cu mirosu` infect de pe hol.
“Baaaa, ce naiba pute in halul asta?”, sare Gigi.
“Sacha”, raspunde Braila si inchide usa. “Acu` te mai trage curentu`?”
“Lasati mai geamul deschis ca`mi vine sa vomit”, striga Gigi (care era curat de felul lui).
(Dupa zece minute s’a decis, in sedinta ad-hoc facuta, ca nu ne riscam sa`l dam afara pe Gigi cu putoarea lu` Sacha, asa ca tre sa gasim altceva)
In fine.
Au mai trecut cateva zile. Putoarea n`a trecut. Era din ce in ce mai persistenta.
Vine intr`o seara Catarg la noi.
“Ba, nu mai pot, ma omoara asta. Daca stai in camera, te obisnuiesti cu mirosul.. Daca iesi doua minute iti vine sa vomiti cand te intorci… Mai, nu s`a mai spalat de doua luni…”, isi varsa amarul in fata noastra.
“Mai, doarme cu sosetele sub perna, pentru ca s`au batut aia pula de el in tabara si i`au turnat nus` ce in sosete de s`a scarpinat o saptamana de i`a dat sangele”, continua Catarg.
“Ma, esti nebun? Da` n`avea decat o pereche de sosete la el?”, intreaba Braila.
“Dracu stie, da` p`alea le`a purtat o saptamana atunci, si`l mancau picioarele de murea, si tot nu le`a scos. Hai ca ies la o tigara”, zice Catarg.
“Lasa, ia si fumeaza aici, ca aerisim. Decat sa intre iar mirosul…”, zice Gigi.
In secunda doi s`au aprins cinci tigari. Daca a zis Gigi (anti fumat convins) ca e voie, inseamna ca putem fuma in camera pentru ca nu mai e lipsa de respect si nici scandal nu putea face (nu fumam in camera din bun simt, nu pentru ca ne era frica de Gigi).
“Mai zi mai”, zice Parameciu in timp ce Gigi deschidea geamul.
“Ba, pe langa ca’i un imputit, la propriu, e zgarcit pana in panzele albe”, zice Catarg.
“Cum ma?”, intreaba Braila.
“Mai, asta nu prea mananca d`al de cartofi prajiti sau alte alea ce mancam si noi…”, ii raspunde Catargu` aprinzandu`si inca o tigara, facandu`l pe Gigi sa`si muste dejtele pentru ca l`a mancat sa dea liber la fumat.
“Asta`si face mancare, orez, pilaf, fasole, mancarica de zarzavat sau cartofi, alte alea…”, zice Catarg.
“Si ce`i rau in asta mai? Va e ciuda ca nu va da si voua?”, intreaba razand Parameciu.
“Nu ma, ca nu i`am cerut niciodata, da`l in pula de imputit. Da` niciodata nu`si face cat poate manca. Si, dupa ce termina, toarna o cana de sare in ce`a ramas si o baga in frigider. Sa nu i`o mancam noi cand nu`i el acasa”, zice Catargu`.
Inclusiv Gigi s`a alaturat grupului celor cu gura deschisa si muti.
“Bine ma, da’ de ce n’o arunca?”, intreaba intr`un tarziu Teo.
“Pai nu ma, ca el o mananca dup’aia. Cu trei kile de apa. N`arunca nimic. Sterge cu paine ceaunul ala si mananca tot”, zice Catargu’.
Bai… e nasol, gandeam eu. Asta da extrema. Ma gandeam la ce`a zis Catargu` referitor la mancare, da` mie tot la putoare`mi era gandul.
“Bine mai, da`ti`l dracu` afara din camera, ce mama masii”, zic. “Ne impute pe toti, nu pot sa chem o gangurice aici ca pute de lesina inainte sa`i bag o limba pe gat”
“Ce sa`i fac mai, ca vine nenorocitu` naibii cu raketzii si`mi rupe capul”, zice sucarit Catargu`.
“Ba, si asta`i drept”, raspunde Braila.
Dupa vreo doua saptamani, am spart usa la camera. La 36A.
Pentru ca era incuiata si cheia lasata in broasca. Si lantul pus. Ca am uitat sa va spun, era singura camera din tot caminul care avea lant la usa. Pus de Sacha.
Trei oameni am spart usa si am taiat lantul cu o panza de bomfaier. Pentru c`am crezut ca Sascha a murit.
Nu murise. Dormea ca porcul. Dormea ca o valiza in gara. Dormea de ziceai ca`i in coma.
Am intrat in camera si l`am zguduit. S`a trezit, buimac.
“Ce e mai?”, intreaba clipind des, na, era proaspat trezit.
“Ba, tu n`auzi? Am spart usa, am taiat lantul, am crezut c`ai murit”, zice Braila.
“Eram obosit…”, raspunde cu juma’ de gura Sacha si se culca inapoi.
N’am mai insistat, pentru ca putoarea din camera ne`a dat afara.
Dup’aia am aflat, tot de la Catarg, ca Sascha se baricada in camera pentru ca`i era frica de raketzi.
Eeeeee, in cazul asta…

Hai sa`l facem sa se mute, ca n`are pe cin` s`aduca sa ne rupa capul, nu?

- Va urma -