Mocanu

Mocanu era un tip la vreo 50-55 de ani. Fost muncitor pe santierul naval din Mangalia. Stiam despre el ca avea vreo doi copii, un baiat si o fata, dar nu’i vazusem niciodata (pana intr’o zi). A fost primul om pe care l’am cunoscut cand am ajuns in Mangalia. A fost primul pentru ca era proprietarul apartamentului pe care urma sa’i inchiriez.
Din momentul in care a deschis gura, era sa pic jos. Mort de beat. Nu eu, el. Duhnea a rachiu ieftin si abia vorbea. M’am uitat la el si mi’am dat seama ca nu’a fost o ocazie speciala azi si d’aia miroase a bautura… Nasul cat un cartof, rosu ca focul si bubos, parul valvoi, hainele murdare in coate si in genunchi mi’au confirmat impresiile…
“Apartamentul arrataaa asa cum arataaaa… Daca’l vleti, batem palma si bem s’un paharel, daca nu… Caut pe altu’”, a inganat respectivu`…
Apartamentul era ok. Era la 1 minut de gara, 10 minute de centru si 5 minute de plaja, etajul 1 din 4, zona parea destul de linistita, mobilat, aragaz, frigider, camerele mari… Era foarte ok as fi putut zice. Il stricau taranismele, dar avea potential.
L’am luat.
Am batut palma, i`am dat banii, a ramas pe alta data paharelul si ne’am apucat de treaba. Am scos perdelele din catifea rosie de pe hol (nu tineam sa pastram aspectul de bordel), am pus usor in saci bibelourile (pestele si florile de sticla ii lipseau, in rest avea toate bibelourile Epocii de Aur), si ne’am instalat.
Dupa vreo saptamana vine iar.
I’am explicat ca, tinand cont de aparatura existenta in acel apartament, am dori sa fim anuntati cand vine, pentru a fi cineva acasa sa’l primeasca.
“Nu’i problema baiatu’, se face.”, zise, duhnind iar a bautura, nea’ Mocanu. “Auziti, da’ nu vrei sa ai pe cineva sa’ti faca curat?”, imi sopteste mosu’ de parca`mi inchiria curve…
M’am gandit ca n’o fi o idee chiar rea, tinand cont ca bagam ca migu’ ambii care stateam acolo, si numa’ de dat cu matura nu ne mai ardea.
“500 de mii pe luna si vine nevasta’mea si va face curat in fiecare sambata, ce zici?”, sopteste iar mosu’ de parca’mi dadea cine stie ce pont.
Deja suna mai mult decat superb. Gata, s’a facut.
Vin sambata acasa, dupa ce a facut nevasta’sa curat, si gasesc casa luna. Sa mananci de pe jos, nu asa. Femeia isi facea treaba. Buuuuuuun. Ieftin si bun.
Pentru c’am facut o afacere buna, meritam o bere, asa ca, ma duc la frigider, il deschid, iau sticla de bere, vad ca’i goala, si m’apuc sa injur.
Celalalt nu le bause. Da, nu le bause pentru ca fusesera doua. La doi litri. Una pe jumate, cealalta sigilata.
Normal ca nu l’am crezut, asa ca, injurand, am coborat la magazin sa’mi mai iau una. Sau doua, nu mai tin minte exact.
In fine, totul s’a derulat normal inca o saptamana.
Iar ma intorc acasa, iar gasesc frigiderul gol. Iar scandal cu colegu’ iar panarama…
Si a continuat asa inca vreo doua saptamani.
Pana m’am intors iar acasa intr’o sambata dup’amiaza si, inca o data vad ca disparuse si berea si vinul din frigider. Hmmmm… Tura asta nu mai puteam da vina pe coleg. Era plecat din oras, la vreo 600 de kilometri distanta. N’avea cum sa se fi intors, sa’mi bea berea si sa fuga inapoi.
Era clar.
Booon…
Urmatoarea saptamana n’am mai plecat d’acasa cand au venit sa faca curat. Ca venea si mosul sa’si ajute femeia.
“Vai, da’ esti acasa?”, ma intreaba mirat.
“Da, am treaba si nici prea bine nu ma simt”, ii raspund din fata calculatorului.
“Mergi la plaja, ca’ti face bine soarele, si nu mai munci atat, mai las’o naibii de munca, ca nu’i bine sa muncesti prea mult”, zice zambind mosul.
Am dat din cap, si m’am intors la treaba mea.
Dupa cateva minute aud un pufffff si pe mos scuipand si urland.
“Valeu, ce era aici?”, ma intreaba dupa ce am iesit din camera sa vad ce s’a intamplat.
Era cu sticla de bere in mana si se stergea la gura cu maneca.
“Ce’am baut? Ce era aici? Ce’am baut?”, repeta panicat nea’ Mocanu.
“Sifon cu sare bre, sifon cu sare…”, ii raspund abia abtinandu’ma sa nu cad pe jos de ras…
“Valeu, am crezut ca’i otrava…”, zice mosu’ si pune inapoi sticla in frigider.
De atunci n’a mai trecut pe la noi decat sa ia banii de chirie.

Si p’aia’i lua din usa, nu mai intra in casa…