Iaca anunt.

Hai, incercati sa o ajutati pe aceasta tanara…

Spuneti al cui e acel ID de mess…

Aici aveti anuntul

De ce partial?
Pai…
Aseara, ma apeleaza o persoana din lista de messenger si îmi trimite un mesaj în care îmi ura sa am o viata mai buna decât a ei.
Hmmm…
Am întrebat si eu, ca omul curios, de ce.
Si uite asa am aflat ca respectiva persoana avea în plan o sinucidere la ora 9 si 10 dimineata. Nu am întrebat de ce anume la 9 si 10, dar am încercat cât de cât sa`i scot ideea din cap, sa se calmeze si sa realizeze ce prostie mare e pe cale sa faca. Neîncrezator în puterea mea de convingere, am vrut sa apelez la niste specialisti.
Tinând cont ca era 2 noaptea, singurul numar pe care`l aveam în minte era 112. Numarul de urgenta.
Si sun.
Raspunde o duduie.
“112, ce urgenta aveti?”
“Don`soara, buna seara, ma numesc …..”, îi zic eu. “Uitati ce problema am. Am fost apelat de o persoana pe internet si mi`a spus ca vrea sa se sinucida mâine dimineata la ora 9 si 10. Ce pot face?”
“Aaaaa, pai… hmmm, nu stiu ce sa va zic…Vreti sa va fac legatura la politie?”, îmi spune domnisoara respectiva.
La politie? Pai ce treaba au aia? Ce pot face aia? Vin, salta persoana si o interneaza la Socola. Dupa ce iese d’acolo, ca de tinut o viata nu pot aia sa tina pe nimeni (decât în anumite cazuri), sare de pe primul pod, pentru ca, din câte mi’a spus, mai are vreo cinci tentative de sinucidere la activ.
Cum sa’mi dea legatura la politie…
“Domnisoara, nu vreau sa vorbesc cu politia… Ma intereseaza o legatura la un hotline ceva care se ocupa cu genul asta de cazuri… Am vazut si eu prin filme ca sunt asemenea servicii unde suni când ai gânduri de genul, si te conving aia ca viata merita traita, chiar daca’i nasoala…”
“Pai… Cred ca ar trebui sa

Continuare

Iaca ce patesti atunci cand se supara adminu` de retea sau ala care face update`ul la site`ul firmei…
Risti sa’si verse naduful in public…(click pentru a mari)

via lovingvama

De la Apple, bineinteles…

Cum arata computer Apple MultiTouch pe 12 februarie 2006

Cum arata computerul original Microsoft MultiTouch pe 29 mai 2007

Ce bine ca baietii de la Microsoft s`au gandit primii..

Am auzit ca iar se iau politistii de taximetristi. Pe motiv ca transporta clientii pe locul din fata. De parca asta ar fi fost ultima problema pe care trebuiau s`o rezolve în cazul acestor schumacheri ai soselelor urbane.
Nu mai puteau unii de grija pasagerilor din dreapta. Trebuia facut ceva. Asa ca s`au apucat de dat amenzi celor care iau pasageri pe scaunul din dreapta si (umbla vorba) celor care ocupa acel scaun.
Nu intereseaza pe nimeni ca

Continuare

Am citit in EVZ una dintre cele mai mari mizerii din ultimul deceniu.
Cum e posibil sa faci un concurs televizat in care trei bolnavi trebuie sa treaca de anumite probe pentru a primi rinichii unei muribunde?
“Fiecare concurent are o sansa de 33% la rinichii femeii, mult mai mare decat cei inscrisi pe listele de asteptare intocmite de spitale”, a explicat presedintele BNN, Laurens Drilich. ”
Da, dar aia care au sanse mai mici nu trebuie sa se umileasca la televizor pentru a demonstra care dintre ei vrea cel mai mult sa traiasca…
Oare se poate mai mult de atat?
Hai sa facem un concurs de genul “Cat de mult te poti face de ras pentru a`ti salva copilul (sau o ruda) de la moarte?”
Aaaa, am uitat, e facut deja, se numeste “Dansez pentru tine”
Hai sa gasim altceva.

Trebuie sa mai fie vreo idee…

PS: Sunt curios cum le va putea spune acea femeie pierzatorilor: “Voi veti muri, pentru ca’l aleg pe ala.”
Nu degeaba e in vigoare legea aia care spune ca nu trebuie sa stii cine`ti doneaza organele (in cazul in care nu`i membru al familiei)…

Fosgaindu`ma azi prin oras cu treaba, ghiciti ce m`apuca la un moment dat? Exact, o alta treaba. Dar nu o treaba pentru care ma plimbam prin oras. O treaba care ar fi trebuit s`o rezolv acasa. În fine, nu`i decât vina mea ca m`a prins prin oras. Dar, ce fac?
M`a prins, m`a prins, asta e, n`oi fi singurul pe care`l taie vreo nevoie atunci când e în mijlocul orasului. Dar, unde ma duc?
Daca ma duc într`un bar, trebuie sa platesc ceva consumatie, ca altfel nu ma lasa la toaleta ca pe un simplu pieton, mall`uri nu erau prin zona, sa le pot vizita… Si singura toaleta publica (din câte stiu eu) e în Piata Unirii, în pasaj (dac`o mai fi ti aia).
În rest, nimic. Nu tu o buda ecologica, nu tu un WC public mai la îndemâna, nimic. Daca te duci dupa

Continuare

Azi am vazut o diploma de excelenta. Data de catre diriginta clasei respective la cursul festiv.

Oare asta inseamna acum excelenta?
Da, am ras si eu, tinand cont ca`i si poza dirigintei clasei respective pe acea diploma…
Dar, oare chiar asta inseamna acum “performata”?
Sa termini un liceu?

Nici ca gluma nu prea merge..

Suna morbid, da`i o leapsa de la Gramosi. Pe care, la randul lor, au primit`o de la  pitici pe creier.

Cica tre` sa`mi scriu necrologul.
As vrea sa pot spune ca JEG, cum ca nu`i nevoie, pentru ca io`s nemuritor si rece (da, rece, chiar daca`s 30 de grade afara), dar nu pot.
Nu pot nici sa`mi scriu necrologul, pentru ca n`ar fi decat o insiruire de laude si enorm de multe pareri de rau pentru trecerea mea in nefiinta.
Tot ce pot spune este ca doresc sa fiu incinerat si, contrar asteptarilor, nu doresc ca a mea cenusa sa fie aruncata in vant sau in mare, ci vreau sa umplu un borcan. Borcan pe care`l vreau asezat in vitrina din sufragerie. Din doua motive.
1. Sa pot bantui eventualii viitori soti ai vaduvei mele.
2. Sa`mi toarne cenusa fosta mea nevasta in cafeaua alora de se imbata la mine in casa si se dau la ea. Si apoi, dupa ce se trezesc aia, sa le spuna ca de fapt eu i`am trezit, si, eventual sa le explice si procedeul.

Daca se ofera careva sa`mi scrie necrologul, este invitatul meu.

Mai departe, doar lu` GK. Sper sa n`aiba nevoie de el..

Timp de doi ani l`am suportat ca proprietar. Nu al meu, ci al apartamentului in care locuiam p’atunci, in Mangalia.
Nu era om rau, da’ era prieten bun cu Bachus si, drept urmare, era mai tot timpul influentat de acesta. Golanii de genul sa ne mareasca pretul chiriei lunar (asa cum a patit GK) nu facea. In schimb, se straduia extrem de mult sa ne reduca si acel minim de confort pe care`l asigura respectiva cambuza.
“Sunteti baieti, sunteti tineri, n’aveti nevoie de doua sifoniere.. Duc eu unul in cealalta parte (adica in cealalta casa pe care o avea) si va fac zilele astea un dulap mai mic”, a zis in timp ce scotea pe usa, impreuna cu Pilif (despre Pilif mai gasiti si aici), sifonierul. Dupa cum cred ca va inchipuiti, asa cum ati vazut voi dulapul ala, asa l’am vazut si noi.
Am zis si noi mersi ca nu ne’a luat frigiderul sau aragazul (eventual butelia) si l’am lasat in pace. Nu i’am mai cerut dulap, nu i’am mai cerut sifonier. Ne’am descurcat si fara.
Dar, surprizele n`au contenit sa apara.
Intr’o zi, pe teren fiind, primesc un telefon de la colegu’ care, printre hohote de ras ma cheama urgent acasa.
Ajung si ce vad…
Nea’ Mocanu (ajutat de Pilif, bineinteles) se chinuia sa demonteze un geam de la camera mea.
Am privit cateva minute perplex, apoi l’am intrebat ce se intampla.
“Pai, aseara mi’au spart niste golani un geam, si n’am acu’ bani sa iau altul, asa ca’l iau p’asta de la tine, si ti’l aduc inapoi cand cumpar altul”, raspunde senin omu`.
Sa pic jos…
“Pai bine bre, da’ io ce fac fara geam?”
“Voi stati la etajul unu, nu va intra nimeni in casa, plus ca’i cald afara, si nici nu s’a anuntat ploaie”, imi raspunde, vesel si ferm convins ca are dreptate, mosu’.
Mi’am revenit dupa ce a demontat geamul si a plecat…
A avut cat de cat dreptate, n’a plouat in seara aia, au fost si vreo 30 de grade in acea noapte si nici nu mi`a intrat nimeni in casa… A doua zi am cumparat alt geam, pentru ca eram convins ca nu’l mai vad, macar pana se termina vara, p’ala de’l demontase.
Dupa alte cateva zile, bate cineva la usa.
Deschid si ma blochez. O bunaciune blonda si creata, la vreo 19-20 de ani, statea zambitoare in prag.
“Saru`mana, cu ce va pot ajuta? Un cico, o bere, o maslina, o scobitoare, numarul de telefon, adresa, si la cat vin sa te scot la un disco…” erau singurele chestii la care ma puteam gandi.
“M’a trimis tata sa va intreb cand va gaseste acasa”, imi spune blonda.
“Care tata, si ce treaba are cu noi?”, intreb mirat.
“Pai tata, domnul Mocanu, proprietarul…”, imi raspunde bunaciunea.
Hopa.
O fi infiata, parca seamana cu vecinu` de la 2, ca ala`i baiat simpatic, cum naiba are cheagul ala asa bunaciune de fata… Si nici n’a zis nimic… Sa’l fut.
“Pai… Maine suntem acasa… Vii si tu?”, intreb zambind.
Blonda zambeste si pleaca.
(Am aflat dup’aia ca avea absolvite 12 clase din scoala vietii, si avusese ca profesori majoritatea jmecherilor din Mangalia si cica ti`o sugea de`ti intra cearsafu`n fund… Ehhh, se mai intampla)
A doua zi apare mosu. Cu Pilif, bineinteles.
“Am venit sa va luam instalatia, va aduc sambata un instant sa aveti apa calda, da` o luam acu` p`asta…”, spune mosu, intra in casa si se apuca de demontat.
Instalatia era de fapt un butoi mare de tabla, vopsit in negru si montat pe bloc. Din el ieseau doua tevi. Una care`l alimenta cu apa rece (ca era debransat de la apa calda), si una care aducea apa, incalzita de soare in butoi, inapoi in casa.
L’a demontat si l’a luat.
Bineinteles ca instant n’am vazut, nici boiler si nici macar un amarat de fierbator, poate reuseam sa incalzim o cada cu el.
Noroc ca aveam pile la piscina la Siemens (pe Adi de la centrala) si mergeam acolo si ziua si noaptea c’o bere doua si ne spalam ca oamenii.
In fine.
Am remarcat ca degeaba ne bucuram ca nu ne mareste chiria pentru ca, in ritmul asta, mai era un pic si ne trezeam ca dormim pe ziare pe podea…
Si, atunci, am luat atitudine.
Am inceput sa’l terorizam pe Pilif.
Pilif avea dormitorul perete in perete cu camera mea. Noaptea la 12-1 incepeam sa pun filme porno pe calculator si sa dau volumul aproape de maxim. Cu asta m`am asigurat ca nu doarme noaptea, si doarme ziua, asa ca nu poate sa’l mai ajute pe nea` Mocanu sa ne mute bucata cu bucata.
A mai ramas Mocanu.
N`aveam cum sa`l terorizam… Ma gandeam sa vorbesc cu Q sa`i mai crape vreo doua geamuri, da`mi era frica sa nu vina sa mi le ia pe toate, ca tot eu trebuia sa mi le cumpar…
Intr`o seara, dupa ce ma spalasem sa ies in oras, in fata oglinzii din baie, imi vine o idee. Cum sa`l linistesc pe Mocanu.
Plec in Saturn la distractie cu planul in cap.
A doua zi, il sun.
“Bre, s’au stricat robinetele de la baie… Un cui stiu sa bat, da` robinetele nu stiu sa le repar, vii sa le faci mata? Dau o bere.”
N`a trebuit sa`i spun de doua ori.
S`a infiintat sambata dimineata la mine.
Pregatirile erau facute.
Intra omu` in baie si se apuca de treaba.
“Bre, noi plecam la Constanta la gagici, termini matale aici fara sa te ajutam?”, intreb.
“Da mai baieti, nu’i problema, mergeti sa va distrati”, raspunde mosu’.
“Vezi ca ti`am lasat o sticla de bere in frigider, cand ti`o fi sete iei d’acolo. Vezi ca ai si niste vin, daca’ti place bea’l matale, ca noi nu suntem fani”, ii zic.
“Se rezolva”, zice mosu’ bucuros.
“Hai c’am plecat, stai sa inchid usa sa nu se faca curent”, ii zic si inchid usa la baie.
S’am plecat.
Am ras pana la Constanta. Continuu.
Gandindu`ne la reactia mosului, cand va realiza ce s`a intamplat.
Ne`am intors duminica pe la pranz (plecati fiind de pe la 11 dimineata sambata).
Mosu era aproape lesinat in baie (deshidratat nu era, ca reparase robinetele).
De ce, intrebati?
Pai…
Inainte sa plecam, ce facuram…
Am scos clanta de la usa, am pus un arc, destul de puternic, pe partea care are sudata tija aia de deschide usa, am montat inapoi clanta, dar am scos cuiul de siguranta si am lasat a doua parte de clanta abia prinsa, cuiul aruncandu`l in baie, sa para c`a picat atunci cand a tras el.
In momentul in care mosul a vrut sa deschida usa, a ramas cu cealalta bucata in mana, iar arcul a impins cealalta bucata in exterior.
S’a ramas mosu’ o zi inchis in baie.
Tinand cont ca isi schimbase usile din casa si a pus, inclusiv la baie, usa din aia sanatoasa de stejar sau tec, n’a reusit s’o sparga. Cica a urlat cat a urlat, s’apoi s’a calmat.
Era cocosat tot ca dormise in cada, rupt de foame si nervos de nu se mai putea…
S’atunci i’am zis:
“Pai vezi bre, daca dezmembrezi casa asa.. Sifonieru’ l’ai luat, geamu’ mi l’ai luat, instalatia de apa calda ai luat’o, oi fi luat matale si cuiul ala, la ce tz’o fi trebuit nu stiu, da` vezi ce poti pati? Noroc ca n`am ramas si in seara asta in Constanta, ca te vedea Dumnezeu..”, i`am zis cu o fata extrem de serioasa.
“Ia o gura de vin, sa`ti mai revii”, ii zic si`i dau sticla.
A baut jumate fara sa clipeasca.
A luat cu el cat a mai ramas, s’asa era o posirca, un vin ieftin, cumparat special pentru el.

Dar n`a mai trecut sa ia un ac din casa aia.

Arhi scrie despre un lucru care nu poate decat sa ma scarbeasca mai mult decat sunt.

Inca mai e posibil asa ceva?

Din cauza caldurii. Care parca nu se mai termina. Si din cauza ca Salubris nu se mai omoara sa adune gunoaiele. Le lasa sa împuta treaba mai mult decât e deja.
Am remarcat azi ca

Continuare