Trenurile romanesti

Au toate intarziere. De fapt, intarzie doar cand te grabesti, urmand intocmai legile lui Murphy. Daca te grabesti sa-l prinzi, pleaca ori la timp, ori cu cateva minute mai devreme, demonstrand faptul, deja cert, ca CFR-ul are propriul fus orar care nu va corespunde niciodata cu ceasul tau. Daca nu te grabesti, si ajungi cu 30 de minute mai devreme, vei fi anuntat ca pleaca macar cu 45 de minute mai tarziu, din cauze absolut hilare. Una din acestea e vremea. Daca-i cald se dilata sinele, daca-i frig, se contracta sinele. Daca ploua e inundata sina, daca nu ploua sunt uscate traversele. Oricum, cert e ca pleaca mai tarziu. Pentru ca te grabesti. Vocea care te anunta emana un siktir molipsitor, si iti da impresia ca don`soara avea sigur altceva mai bun de facut, si pare vadit nemultumita ca existi tu, care speri sa ajungi unde ai treaba si ai nevoie de informatiile banale pe care trebuie sa ti le dea.

Un alt aspect des intalnit , si imposibil de remediat, este calitatea utilitatilor si a personalului in vagoane. Spun vagoane pentru ca in locomotiva nu am avut ocazia sa calatoresc, din aceasta cauza nu ma pot pronunta. Nu ma refer doar la vagoanele de pe vremea razboiului, ci si la mult-prea-laudatul Tramvai Albastru. Cel mai hilar moment intamplat in acest vehicol a fost cel in care s-a defectat vestita toaleta ecologica, si mecanicul a oprit in camp pentru a-i lasa pe calatori sa-si faca nevoile fiziologice. Calatori care au platit un bilet mai scump pentru un plus de calitate si confort. Confortul a fost asigurat de controlor, care, in functie de tipul biletului, i-a servit pe cei coborati pentru anumite treburi cu hartie igienica ecologica, respectiv brusture pentru clasa intai si urzica pentru clasa a doua. Bineinteles, Tramvaiul Albastru a ajuns atunci cu 45 de minute intarziere, si cred ca a fost singura data cand a intarziat un tren din acest motiv. Un alt eveniment a avut loc in acceleratul Bucuresti – Iasi, care a condus tot la intarzierea trenului cu vreo ora, numai ca motivele au fost cu totul diferite. Trenul a oprit in mijlocul campului, pentru ca mecanicul si doi controlori sa poata culege fructe din pomii care cresteau de-a lungul caii ferate. Am auzit ca repercursiunile au fost dure: celor doi controlori li s-au confiscat darurile primite de la calatori, iar mecanicului i-au fost retinute fructele.

Confortul in tren. Clasa intai, clasa a doua… Diferenta sta in materialul care inveleste scaunele. Vorbind ca un om care calatoreste mult cu trenul, si ghinionist mai ales, nu cred ca am avut mai mult de 5 calatorii in care ori sa fiu singur in compartiment, ori sa am o companie placut. Nu. Un mos libidinos, un taran c-o putinica de branza, o baba care molfaie ceapa si/sau usturoi (stiut fiind ca aceste legume sunt dusmani veritabili ai racelii si, fara indoiala, ai senzorilor olfactivi) sau o pasare/pasaroi (sa nu zic cioara ca nu-i frumos) care ramane singur in compartiment la un moment dat, restul calatorilor fiind alergici la parfumul sau natural, unic si inconfundabil. Aceste tipuri de personaje m-au insotit aproape de fiecare data in calatoriile mele cu trenul. Spre norocul meu, nu mi-au fost tovarasi de calatorie toti in acelasi timp.

Nu mai continui decat cu un singur punct din cauza ca, prin simplul fapt ca mi le aduc aminte, imi provoaca o senzatie de dezgust. Sala de asteptare. Pentru unii peronul. In ambele cazuri e vorba de locul unde astepti trenul. Loc puternic aromat (placut sau neplacut, depinde cat de bine aveti infundat nasul). Dupa ce casti ochii sa eviti a te impiedica de toti cersetorii, cainii vagabonzi sau aurolacii care au transformat gara intr-un imens dormitor, remarci ca n-ai loc pe nici un scaun, pentru ca de fapt au fost transformate in paturi. Paturi pe care dorm cei care nu si-au luat bilet. De ce si-ar lua bilet? Ei nu pleaca nicaieri. Asa ca te duci in vagonul tau, sa astepti sa plece trenul. Spre mirarea ta, compartimentul in care ai ajuns e la fel de puternic aromat ca si restul peronului. Asta in cazul in care nu ai primul compartiment din vagon, care are perete comun cu toaleta. Atunci se schimba situatia. Mirosurile sunt mult mai pronuntate, si rezista mai mult timp. Cel putin pana ajungi la destinatie. Daca stai la Satu Mare, si vrei sa ajungi la Mangalia pentru vacanta de vara, atunci trebuie sa te rogi sa aiba dreptate cei de pe Discovery cand au spus ca omul se obisnuieste cu orice miros in maxim 10 minute. Dar vei vedea ca n-au dreptate. Pentru ca ei n-au descoperit toate mirosurile. Asa ca, vei remarca ca, iti vor trebui 18 ore si 59 de minute sa te obisnuiesti. Adica exact cat face trenul din Satu Mare pana la Mangalia. Unde cobori.

Drum bun